RECUNOŞTINŢA

Exemplificările din capitolul precedent i-au conferit cititorului certitudinea că primul pas către îmbogăţire este acela de a transmite ideea a ceea ce doreşti către Materia fără formă.

Aceasta este perfect adevărat şi vei vedea că pentru a putea face asta, devine necesar să găseşti o modalitate de relaţionare cu Inteligenţă fără formă într-un mod armonios.

Această relaţie armonioasă este atât de vital de importantă, încât îi voi acorda un spaţiu de discuţie aici, pentru a-ţi oferi instrucţiunile pe care, dacă le vei urma, vei ajunge în perfectă unitate mentală cu Dumnezeu.

Întregul proces de adaptare şi relaţionare poate fi rezumat într-un singur cuvânt: recunoştinţa.

În primul rând, eşti convins că există o unică Substanţa Inteligenta, din care toate lucrurile provin; în al doilea rând, ai credinţa că această Substanţă îţi dă tot ce îţi doreşti; şi în al treilea rând, relaţionezi cu această Substanţă printr-un adânc sentiment de recunoştinţă.

Mulţi oameni îşi planifica viaţa în toate privinţele, şi totuşi rămân săraci din cauza lipsei de recunoştinţă. Atunci când primesc un dar de la Dumnezeu, se desprind de legătură cu El, uitând să conştientizeze ce au primit.

Este uşor de înţeles că cu cât trăim mai aproape de sursa bogăţiei, cu atât mai multă bogăţie vom primi; şi este la fel de uşor de înţeles că sufletul celui care este mereu recunoscător, trăieşte mult mai aproape de Dumnezeu decât al cel care uită să privească la El în recunoştinţă.

Cu cât suntem mai recunoscători Supremului atunci când primim lucruri bune, cu atât mai multe lucruri bune vom primi, şi cu atât mai repede vor veni; iar motivul este simplu: atitudinea mentală de recunoştinţă aduce mintea mai aproape de sursa de unde ne vin binecuvântările.

Dacă acest concept, că recunoştinţa ne aduce mintea în totală armonie cu energiile creative ale universului, este total nou pentru tine, gândeşte-te mai atent şi vei vedea că este adevărat. Lucrurile bune pe care le ai, ţi-au venit atunci când ai respectat anumite legi. Recunoştinţa îţi va călăuzi mintea pe drumul pe care lucrurile bune vin către tine; şi te va ţine în strânsă armonie cu gândul creator şi te va împiedica să aluneci în gândirea competitivă.

Numai recunoştinţa te poate ţine concentrat asupra a Tot şi te va împiedica să cazi în greşeală de a crede că resursele sunt limitate; iar asta ar fi fatal pentru speranţele tale.

Există o Lege a Recunoştinţei, şi este absolut necesar ca tu să respecţi această lege, dacă vrei să obţii rezultatele pe care le doreşti.

Legea recunoştinţei este principiul natural conform căruia acţiunea şi reacţiunea sunt întotdeauna egale şi au direcţii opuse.

Atunci când mintea ta se ridică cu recunoştinţă către cel Suprem, este o eliberare sau o consumare a forţei; va ajunge fără greş acolo unde este îndreptată, iar reacţiunea va fi o mişcare instantanee în direcţia ta.

"Apropie-te de Dumnezeu şi El se va apropia de tine." Aceasta este un adevăr psihologic.

Iar dacă recunoştinţa ta este puternică şi constantă, reacţiunea care se produce în Materia fără Formă va fi puternică şi continuă; iar mişcarea lucrurilor pe care le doreşti va fi mereu către tine. Ai observat atitudinea recunoscătoare pe care o avea Iisus; cum părea mereu să spună "Îţi mulţumesc Ţie, Tată, pentru că mă asculţi." Nu poţi avea multă putere fără recunoştinţă; pentru că doar această te ţine conectat cu Puterea.

Dar valoarea recunoştinţei nu constă doar în a-ţi obţine mai multă binecuvântare pentru viitor. Fără recunoştinţă, nu te poţi feri de gândurile de dezamăgire, care apar oricând în viaţă.

Din momentul în care îi permiţi minţii tale să se concentreze asupra neîmplinirilor, începi să pierzi teren. Îţi fixezi atenţia asupra obişnuitului, sărăciei, urâtului, iar mintea ta începe să dea forma acestor lucururi. Ea va transmite Substanţei fără Formă aceste imagini mentale ale obişnuitului, sărăciei, urâtului şi tocmai acestea vor veni către tine.

A permite minţii să se concentreze asupra inferiorului înseamnă să devii inferior şi să te înconjori cu lucruri inferioare.

Pe de altă parte, să îţi fixezi atenţia asupra a tot ce e mai bun, înseamnă să te înconjori cu lucrurile cele mai bune şi să devii cel mai bun.

Puterea Creatoare din noi ne face să devenim imaginea a ceea ce ne captează atenţia. Noi suntem Materia Gânditoare, iar aceasta ia întotdeauna formă a ceea ce se gândeşte.

O minte plină de recunoștință este constant fixată pe ceea ce este mai bun; de aceea, tinde să devină cea mai bună; ia forma sau caracterul cel mai bun şi va primi pe măsură.

De asemenea, credinţa este născută din recunoştinţă. O minte recunoscătoare aşteaptă în permanenţă lucruri bune, iar aşteptarea devine credinţa. Reacţiunea recunoştinţei asupra minţii omului produce credinţa; şi fiecare val de mulţumiri şi recunoştinţa măresc credinţa. Cel care nu are sentimentul de recunoştinţă, nu poate întreţine mult timp o credinţă vie; şi fără o credinţă vie nu poţi deveni bogat prin metoda creaţiei, pe care o vom vedea în capitolele următoare.

Este necesar, aşadar, să cultivăm obiceiul de a fi recunoscători pentru orice lucru bun care ne este dat; şi să exprimăm mulţumiri permanent.

Şi pentru că toate lucrurile au contribuit la dezvoltarea ta, ar trebui să incluzi toate lucrurile în recunoştinţa ta.

Nu pierde timpul gândind sau vorbind despre dezavantajele sau acţiunile greşite ale bogătaşilor sau magnaţilor. Felul în care au organizat ei lumea ţi-a adus ţie această oportunitate; tot ce primeşti, vine către tine din cauza lor.

Nu te înverşuna împotriva politicienilor corupţi; dacă nu ar fi fost politicienii, am fi căzut în anarhie şi toate ocaziile vieţii tale ar fi fost drastic reduse.Dumnezeu a lucrat mult timp şi cu multă răbdare pentru a ne aduce aici unde suntem în industrie şi guvernare, şi El încă îşi continuă munca. Nu există nici cel mai mic dubiu că îi va îndepărta pe bogătaşi, pe magnaţii trusturilor, pe industriaşi şi politicieni de îndată ce îşi vor fi îndeplinit rolul; dar până atunci, fii sigur că toţi aceştia au rolul lor. Nu uita că ei toţi contribuie la stabilirea căilor prin care bogăţia va veni către tine, aşa că fii recunoscător şi pentru ei. Asta te va aduce în armonie cu binele care există în toate, şi atunci acesta va veni către tine.

CUM AJUNG BOGĂŢIILE LA TINE

CÂND spun că nu trebuie să negociezi la sânge, nu spun că nu trebuie să te târguieşti cu nimeni, sau că trebuie să fii deasupra oricăror relaţii cu oamenii. Spun că nu va trebui să tratezi cu ei în mod necinstit; nu va trebui să cauţi să obţii cât mai mult pentru cât mai puţin, ci că vei putea da oricui mai mult decât ai luat de la ei. Nu poţi da nimănui, în bani, mai mult decât ai luat de la el, dar îi poţi da mai mult ca valoare. Hârtia, cerneala şi alte materiale din care e făcută această carte pot să nu facă banii pe care i-ai plătit pe ea; dar dacă ideile sugerate aici îţi pot aduce mii de dolari, atunci înseamnă că nu ai fost înşelat de cel care ţi-a vândut-o; căci ai primit o valoare mult mai mare decât preţul plătit.

Să spunem că am o pictură a unui mare artist, care, în lumea civilizată, costa mii de dolari. Dacă duc pictura la Polul Nord şi folosind abilităţi de “vânzător” îl fac pe un eschimos să îmi dea blănuri în valoare de 500 dolari pe ea, înseamnă că l-am înşelat. El nu are ce face cu pictura, ea nu are nici o valoare pentru el, nu îi va îmbogăţi viaţa.

Dar dacă îi dau o puşca în valoare de 50 dolari la schimb pentru blănuri, atunci pot spune că a făcut o afacere bună. El are ce face cu puşca, îl va ajuta să obţină mai multe blănuri şi mai multă mâncare; îi va îmbogăţi viaţa în toate felurile, îl va face bogat.

Când te ridici din planul competitiv în cel creativ, poţi ţine evidenţa afacerilor tale foarte strict, şi dacă vinzi vreunui om ceva ce nu îl ajuta în viaţă mai mult decât te ajută pe tine ceea ce ai primit în schimb, atunci poţi să te opreşti. Nu trebuie să-i întreci pe toţi în afaceri. Şi dacă eşti în vreo afacere care înşeală oamenii, ieşi din ea numaidecât.

Dă fiecărui om mai mult în valoare, decât ai luat tu în bani de la el; în felul acesta, îmbogăţeşti lumea prin afacerile tale.

Dacă ai oameni care muncesc pentru tine, poţi lua de la ei în bani mai mult decât îi plăteşti cu salariul; dar îţi poţi organiza afacerea în aşa fel încât să fie bazată pe principii avansate, aşa încât fiecare angajat care doreşte, să poată să se dezvolte câte puţin în fiecare zi.

Poţi face în aşa fel încât afacerea ta să facă pentru angajaţii tăi, ceea ce această carte face pentru tine. Îţi poţi conduce firma în aşa mod, încât ar putea fi un soi de scară, pe care fiecare angajat, dacă doreşte, are posibilitatea de a urca el însuşi către bogăţie, iar dacă nu o face, e doar vina lui.

Şi în fine, faptul că tu eşti cel care determină crearea bogăţiei în Materia fără formă, care există în tot mediul înconjurător, nu înseamnă că aceasta va căpăta forma din aerul din încăpere şi va apărea brusc în faţa ochilor tăi.

Dacă, să zicem, îţi doreşti o maşină de cusut, nu spun că vei imprima ideea unei maşini de cusut asupra Substanţei Gânditoare până când maşina se va materializa de la sine, în camera unde stai sau în altă parte. Dar dacă îţi doreşti o maşină de cusut, păstrează imaginea sa mentală împreună cu certitudinea că ea se construieşte sau că este pe drum spre tine. După ce ai conturat gândul, trebuie să ai cea mai neclintită credinţă că maşina este pe drum spre tine; nu vorbi despre ea, nu te gândi la ea în vreun alt fel decât fiind sigur că vine. Consideră deja că este a ta.

Îţi va fi adusă de puterea Inteligenţei Supreme, care acţionează asupra minţii oamenilor. Dacă trăieşti în statul Maine, este posibil ca un om din Texas sau chiar din Japonia să facă anumite tranzacţii care vor avea ca rezultat obţinerea a ceea ce îţi doreşti.

În acest caz, întreaga tranzacţie va fi şi în avantajul acelui om, la fel de mult ca în avantajul tău.

Nu uita nici un moment că Materia Gânditoare se afla în toate, penetrează totul, comunica şi influenţează tot ce există. Dorinţa sa pentru o viaţă împlinită şi mai bună a cauzat crearea tuturor maşinilor de cusut deja fabricate; şi va putea fi cauza creării a încă un milion de alte maşini, şi chiar aşa va fi, ori de câte ori omul o pune în mişcare prin dorinţa şi credinţa, şi prin acţiune într-un Mod Anume.

În mod sigur poţi avea o maşină de cusut în casa ta; şi e la fel de sigur că poţi avea orice alte lucruri pe care le doreşti şi pe care le vei folosi la dezvoltarea vieţii tale şi a vieţii altora.

Să nu eziţi să ceri mult; “este plăcerea Tatălui de a-ţi oferi Împărăţia,” a spus Iisus.

Substanţa Originară vrea să trăiască împlinită prin tine şi vrea ca tu să ai tot ce poţi folosi acum sau în viitor pentru o viaţă completă.

Dacă îţi fixezi în conştient faptul că dorinţa de a avea bogăţie este chiar dorinţa Atotputernicului pentru o cât mai completă exprimare, atunci credinţa ta devine invincibilă.

Odată, mai demult, am văzut un băieţel stând în faţa unui pian, încercând în zadar să scoată armonie din clape; şi am văzut că era întristat şi înciudat de incapacitatea lui de a interpreta muzică adevărată. L-am întrebat care este cauza supărării lui şi mi-a răspuns, “Simt în mine muzică, dar nu îmi pot face mâinile s-o găsească.” Muzica din el era dorinţa Materiei Originare, care cuprinde toate posibilităţile vieţii; tot ce însemna muzică îşi cauta expresie în acel copil.

Dumnezeu, Unica Substanţa, încearcă să trăiască şi să se bucure de toate prin oameni. El spune “Vreau mâini pentru a construi clădiri minunate, pentru a cânta armonii divine, pentru a picta tablouri încântătoare; vreau picioare pentru a alerga unde am treabă, ochi pentru a-mi vedea frumuseţile, limbă pentru a grăi adevăruri importante şi pentru a cânta cântece minunate,” şi tot aşa.

Tot ceea ce există ca posibilitate îşi caută expresia prin oameni. Dumnezeu vrea ca cei care pot interpreta muzica să aibă piane sau orice alt instrument şi să aibă mijloace pentru a-şi cultiva talentul la valoarea maximă. El vrea ca cei care pot aprecia frumuseţea să se poată înconjura de lucruri frumoase; el vrea ca toţi cei care pot discerne adevărul să aibă posibilitatea de a călători şi observa; el vrea ca cei care pot aprecia o haină frumoasă să fie frumos îmbrăcaţi şi că cei care pot aprecia o mâncare bună să fie hrăniţi din belşug.

El vrea toate aceste lucruri pentru că El este cel care se bucura de ele şi le apreciază; Dumnezeu este cel care vrea să cânte, să asculte muzică, să se bucure de frumuseţe, să proclame adevărul şi să poarte haine bune şi să mănânce mâncăruri fine. Apostolul Pavel a spus “este Dumnezeu cel care lucrează prin tine, că tu să vrei şi să faci.”

Dorinţa ta de a fi bogat este infinitul, care caută să se exprime prin tine, aşa cum tot El încerca să îşi găsească expresie în acel băiat aflat în fata pianului.

Aşa că nu ezita să ceri cât mai mult.

Treaba ta este să te concentrezi şi să exprimi dorinţa ta lui Dumnezeu.

Acesta este cel mai dificil lucru pentru majoritatea oamenilor; în ei se păstrează ceva din vechile idei precum sărăcia şi sacrificiul de sine sunt pe placul lui Dumnezeu. Ei privesc sărăcia ca pe o dorinţă, o necesitate a naturii. Sunt convinşi că Dumnezeu şi-a terminat Lucrarea, că a făcut tot ce putea El face şi că cea mai mare parte a oamenilor trebuie să rămână săraci pentru că nu mai este de unde. Ei se agaţă atât de tare de acest gând greşit, încât le e ruşine să ceară bogăţie; încearcă să nu ceară mai mult decât ceva modest, ceva care să fie cât de cât decent.

Îmi vine acum în minte cazul unui student căruia i s-a spus că trebuie să vizualizeze imaginea clară a ceea ce îşi doreşte, aşa încât gândul creativ să poată fi imprimat asupra Materiei fără Formă. Era un om tare sărac, locuia într-o casă închiriată, trăind de azi pe mâine; şi nu putea să conceapă că toată bogăţia putea fi a lui. Aşa încât, după ce s-a gândit bine, a decis că ar fi rezonabil să ceară un covor nou pentru sufragerie şi un cuptor cu cărbuni, pentru a-şi încălzi casa pe timp de iarnă. Urmând instrucţiunile din această carte, el a obţinut aceste lucruri în câteva luni; de-abia atunci a înţeles că nu a cerut destul. Atunci a făcut un tur al casei în care trăia făcându-şi planuri pentru toate îmbunătăţirile pe care le dorea; a adăugat mental o fereastră aici, o cameră acolo, până când şi-a completat în minte casa ideală; apoi s-a ocupat de dotări.

Vizualizând întreaga imagine, a început să trăiască într-un Anume Mod, acţionând în direcţia a ceea ce dorea; acum casa este proprietatea lui şi o reconstruieşte după imaginea pe care o avea în minte. Credinţa lui a crescut şi a trecut la lucruri mai mari. A obţinut proporţional cu credinţa lui, şi la fel se întâmplă cu tine şi cu noi toţi.

VIAŢA ÎN DEZVOLTARE

TREBUIE să scapi pentru totdeauna de ideea învechită că există o zeitate a cărei dorinţă este ca tu să fii sărac, sau ale cărei scopuri sunt servite ţinându-te pe tine în sărăcie.

Substanţa Inteligenta care este Totul, în Toate şi care trăieşte în Toate şi în tine, este o substanţă vie conştientă. Fiind o substanţă vie, poseda dorinţa înnăscută şi naturală a oricărei intelingente vii de a-şi dezvolta viaţa. Orice lucru viu cauta continuu să-şi prelungească existenţa, pentru că viaţa, prin însăşi existenţa, să trebuie să se dezvolte.

O sămânţă care cade pe pământ intra imediat în activitate şi, în procesul vieţii ei, produce încă o sută de seminţe, multiplicându-se; viaţa, prin ea însăşi, se multiplică. Perpetuu, devine mai multă; aşa şi trebuie, dacă vrea să mai existe.

Inteligenţă are aceeaşi necesitate de continuă dezvoltare. Orice gând pe care îl avem, atrage după sine încă un gând; conştiinţa se extinde permanent. Orice fapt pe care îl învăţăm duce la învăţarea altui fapt; cunoştinţele se amplifică mereu. Orice talent ne cultivăm, aduce în minte dorinţa de a-şi cultiva încă unul; suntem supuşi impulsului vieţii care îşi cauta expresia, care ne îndeamnă mereu să cunoaştem mai mult, să acţionăm mai mult, să fim mai mult.

Dar pentru a şti mai mult, a face mai mult şi a fi mai mult, trebuie să avem mai mult; trebuie să avem lucruri de folosit, pentru că învăţăm şi facem şi devenim doar prin folosirea lucrurilor. Trebuie să devenim mai bogaţi pentru a trăi mai mult.

Dorinţa de bogăţie este pur şi simplu capacitatea de dezvoltare a vieţii, căutându-şi împlinire; orice dorinţă este efortul unei posibilităţi neexprimate de a se produce. Puterea care caută să se manifeste este cea care determină dorinţa. Ceea ce te face pe tine să îţi doreşti mai mulţi bani, este acelaşi lucru care face planta să crească; este Viaţă care îşi cauta exprimare deplină.

Însăşi Substanţa Vie Unică este supusă acestei legi naturale a vieţii; este pătrunsă de dorinţa de a trăi mai mult; de aceea simte nevoia de a crea lucruri.

Substanţa Unică doreşte să trăiască mai mult prin tine; de aceea, doreşte ca tu să ai toate lucrurile pe care le poţi folosi.

Este dorinţa lui Dumnezeu că tu să devii bogat. El vrea să devii bogat pentru ca el se poată exprima mai bine prin tine, atunci când ai la îndemână mai multe lucruri prin care să Îl exprimi. El poate trăi mai mult prin tine, dacă deţii mai multe mijloace cu care să îţi dezvolţi viaţa.

•  Universul doreşte ca tu să ai tot ce îţi doreşti să ai.
•  Natura te ajuta în planurile tale.
•  Totul este natural pentru tine.
•  Acceptă că toate astea sunt adevărate.
•  Este esenţial, totuşi, ca scopul tău să fie în armonie cu scopul general al vieţii.

Trebuie să îţi doreşti viaţa adevărată, nu doar plăcerea satisfacerii simţurilor. Viaţa este permanentă funcţiilor; iar individul trăieşte cu adevărat doar atunci când funcţionează la capacitate maximă atât fizic, cât şi mental şi spiritual, dar fără a face excese.

Nu doreşti să te îmbogăţeşti doar ca să te tăvăleşti în bani ca porcul în noroi, doar pentru satisfacerea simţurilor animale; aceea nu e viaţa. Îndeplinirea fiecărei funcţii fizice este parte a vieţii şi nimeni nu poate avea o viaţă împlinită, dacă îşi refuza exprimarea sănătoasă şi normală a impulsurilor corpului său.

Nu vrei să te îmbogăţeşti doar ca să te bucuri de plăcerile minţii, să acumulezi cunoştinţe, să-ţi satisfaci ambiţiile, să îi pui pe alţii în umbră, să devii celebru. Toate acestea sunt şi ele laturi ale vieţii, dar omul care trăieşte doar pentru plăcerea psihicului, va trăi doar pe jumătate şi nu va fi niciodată mulţumit cu ce are.

La fel, nu vrei să te îmbogăţeşti doar pentru binele altora, să renunţi la tine pentru salvarea omenirii, să te bucuri doar de satisfacţiile filantropiei şi sacrificiului. Bucuriile sufletului sunt şi ele doar o parte a vieţii şi nu sunt nici mai bune, nici mai nobile decât celelalte laturi ale vieţii.

Vrei să fii bogat pentru ca să poţi mânca, bea şi să te bucuri de toate acestea la timpul lor; pentru ca să te înconjori de lucruri frumoase, să vezi locuri îndepărtate, să-ţi hrăneşti mintea şi să-ţi dezvolţi intelectul; pentru ca să iubeşti oamenii şi să faci fapte bune şi să ai rolul tău în călătoria oamenilor către adevăr.

Dar ţine minte că altruismul extrem nu este nici mai bun, nici mai nobil decât egoismul extrem; ambele sunt greşite.

Alungă ideea că Dumnezeu vrea ca tu să te sacrifici pentru alţii şi că Îi poţi intra în graţii făcând asta; Dumnezeu nu cere aşa ceva.

Ceea ce El vrea de la tine este să îţi împlineşti potenţialul, pentru tine şi pentru ceilalţi; îi poţi ajuta mai mult pe ceilalţi oameni, devenind tu însuţi o fiinţă completă, decât în orice alt mod ai încerca.

Poţi deveni împlinit doar îmbogăţindu-te; de aceea, este corect şi de lăudat că să acorzi primul şi cel mai bun gând al tău, activităţii de dobândire a bogăţiei.

Nu uita, totuşi, că dorinţa Substanţei este pentru toţi şi toate, ea acţionează pentru dezvoltarea vieţii în general; nu poate fi făcută să acţioneze pentru mai puţină viaţă în anumite direcţii, pentru că ea este egală în toate, căutând doar bogăţie şi viaţă.

• Substanţa Inteligentă va crea lucruri pentru tine, dar nu le va lua de la altcineva că să ţi le dea ţie.
• Trebuie să alungi gândul competiţiei. Trebuie să creezi, nu să concurezi pentru ceea ce este deja creat.
• Nu ai nevoie să iei nimic de la nimeni.
•  Nu ai nevoie să te târguieşti cu nimeni.
• Nu trebuie să înşeli sau să profiţi de cineva. Nu trebuie să faci pe nimeni să muncească pentru tine, şi să îl platesci cu mai puţin decât merită.
• Nu ai de ce să doreşti proprietatea altora sau să o priveşti cu ochi lacomi; nimeni nu poseda ceva ce tu nu poţi avea la fel; şi asta fără ca să deposedezi pe alţi oameni de lucrurile lor.
• Tu trebuie să devii un creator, nu un competitor; vei obţine ceea ce îţi doreşti, dar în aşa mod încât atunci când vei avea, orice alt om va avea mai mult decât are acum.

Sunt conştient că există oameni care fac sume mari de bani procedând exact invers decât am spus în afirmaţiile de mai sus, de aceea voi adăuga câteva explicaţii. Adepţii plutocraţiei (care consideră că doar cei bogaţi trebuie să conducă) când devin foarte bogaţi, se întâmplă să facă asta doar printr-o extraordinară abilitate în planul competiţiei; şi, uneori, inconştient, reuşesc să se sincronizeze cu Materia pentru realizarea scopului ei măreţ şi pentru dezvoltarea întregii omeniri, prin revoluţia industrială. Rockefeller, Carnegie, Morgan şi alţii sunt agenţii fără voie ai Supremului, în muncă necesară de organizare şi sistematizare a industriei productive; iar în cele din urmă, activitatea lor va aduce un beneficiu imens întregii omeniri, pentru progresul vieţii. Rolul lor este pe sfârşite; au organizat producţia, şi în curând locul lor va fi luat de reprezentanţii celor mulţi, care vor pune pe roate maşinăria distribuţiei.

Multi-milionarii sunt asemănători giganticelor reptile preistorice; au rolul lor necesar în procesul evoluţiei, dar aceeaşi Putere care i-a adus, îi va şi îndepărta. Şi este bine de ţinut minte că ei nu au fost niciodată cu adevărat bogaţi; toate documentele vieţilor lor private, şi ale altora din clasa lor, arata că au fost cei mai nefericiţi şi mai mizerabili dintre săraci.

Bogăţiile dobândite prin competiţie nu sunt niciodată satisfăcătoare şi nici permanente; sunt ale tale azi, şi ale altuia mâine. Ţine minte, dacă vrei să devii bogat într-un mod ştiinţific şi definitiv, trebuie să te ridici deasupra gândurilor de competiţie. Nu trebuie să crezi nici un moment că resursele sunt limitate. Imediat ce începi să crezi că toţi banii sunt deja luaţi şi controlaţi de bancheri sau alţi bogătaşi, şi că trebuie să munceşti din greu pentru a determina politicul să facă legi care să oprească acest proces, în acel moment, recazi în şablonul competitiv şi puterea ta de creaţie dispare; şi ce e mai rău, e că probabil vei opri toate mişcările creaţionale pe care deja le pusesei în acţiune.

FII SIGUR că există încă aur în valoare de milioane de dolari în munţii pământului, aur care încă nu a fost adus la lumină; şi chiar dacă nu ar fi destui bani, mai mulţi vor fi creaţi de Substanţa Gânditoare pentru a-ţi împlini nevoile.

FII SIGUR că banii de care ai nevoie vor veni, chiar dacă e nevoie ca o mie de oameni să descopere mâine o nouă mină de aur.

Nu privi niciodată la resursele vizibile; întotdeauna să vezi bogăţiile fără limită din Substanţa fără Formă şi să FII SIGUR că vor veni la tine la fel de repede pe cât le poţi primi şi folosi. Nimeni nu te poate împiedica să obţii ceea ce este al tău, ascunzând toate resursele vizibile.

Aşa încât, niciodată să nu te dezamăgeşti gândind că toate locurile bune de construit au fost luate înainte ca tu să fii gata să-ţi construieşti casa, decât dacă te grăbeşti. Nu te îngrijora niciodată din cauza trusturilor sau companiilor, nu îţi fie teamă că vor deveni stăpânii lumii. Niciodată nu te teme că vei pierde ceea ce îţi doreşti, doar pentru că altul “ţi-a luat-o înainte.” Asta nu se poate întâmpla niciodată; tu nu cauţi ceva ce este în posesia altuia; tu eşti cel care creează ceea ce doreşte, din substanţa fără formă, iar rezervele sunt nelimitate. Rămâi la afirmaţia formulată mai jos:

• Există o materie gânditoare din care toate lucrurile sunt făcute şi care, în starea sa originară, pătrunde, penetrează şi umple toate spaţiile din univers.

Un gând imprimat aceastei substanţe Produce lucrul imaginat de acel gând.

Omul poate forma gânduri în mintea sa şi prin imprimarea acestora asupra substanţei fără formă, poate cauza ca ceea ce el gândeşte să devină creaţie.

PRIMUL PRINCIPIU AL ŞTIINŢEI DE A DEVENI BOGAT

GÂNDUL este singura putere care poate produce bogăţie tangibilă din Substanţa fără Formă. Materialul din care toate lucrurile sunt făcute este o substanţă care gândeşte, şi un gând despre o formă imprimat acestei substanţe ajunge să producă această formă.

Substanţa Originară se mişcă în concordanţă cu gândurile sale; orice formă său proces pe care îl vedem în natură este forma vizibilă a gândului Substanţei. Când aceasta gândeşte o formă, atunci ea capătă acea formă; când gândeşte o mişcare, ea face acea mişcare. În acest fel au fost create toate lucrurile. Trăim într-o lume a gândului, care este parte a unui univers al gândului. Gândul unui univers în mişcare, ce se extinde prin Substanţa fără Formă, iar Materia Gânditoare se mişcă în concordanţă cu acel gând şi ia forma unui sistem de planete, menţinându-şi acea formă. Materia Gânditoare ia forma gândului său şi se mişcă potrivit acelui gând. Ideea unui sistem rotaţional de sori şi planete, o face să ia forma acestor corpuri celeste şi să le mişte conform gândului său. Gândind forma unui stejar care creşte cu încetul, ea se mişcă şi produce acel copac, chiar dacă are nevoie de secole pentru a îndeplini această lucrare. Când creează, Substanţa pare să se mişte conform liniilor pe care şi le-a stabilit; gândul la un stejar nu duce la apariţia bruscă a unui copac complet dezvoltat, ci pune în mişcare forţe care vor duce la crearea copacului, urmând liniile de creştere prestabilite.

Orice gând al formei, existent în Substanţa Gânditoare, duce la crearea acelei forme, dar mereu, sau aproape mereu, urmând liniile de creştere şi acţiune prestabilite.

Gândul la o casă de o anumită formă, atunci când este imprimată în Substanţă fără Formă, nu duce la crearea pe loc a casei; ci este cauza care dezleagă energiile creative care deja acţionează în domeniul comerţului şi construcţiilor, şi care vor duce la rapida construcţie a casei. Şi dacă nu ar exista canale prin care energia creativă să se manifeste, atunci casa ar fi formată direct din substanţa primordială, fără a mai aştepta încetul proces al lumii organice şi anorganice.

Nici un gând despre o formă nu poate fi imprimat Substanţei Originare, fără ca acel gând să ducă la crearea acelei forme.

Omul este un centru de gândire deci produce gânduri. Toate formele pe care omul le creează cu mâinile sale trebuie întâi să existe în gândurile sale; el nu poate da formă unui lucru fără ca acel lucru să existe întâi ca gând. Şi până acum, omul şi-a limitat eforturile doar la munca mâinilor; el a aplicat munca manuală întregii lumi a formelor, încercând să schimbe sau să modifice cele ce există deja. Nu s-a gândit niciodată să încerce să determine crearea de noi forme prin imprimarea gândurilor sale asupra Substanţei fără formă.

Când omul are un gând-format, el ia material din formele existente în natură şi face o imagine identică formei din gândul său. Până la acel punct, el nu a făcut nici un efort să coopereze cu Inteligenţă fără Formă; să lucreze cu “Tatăl”. El nici nu visează să facă ceea ce “l-a văzut pe Tatăl că face”. Omul şlefuieşte şi modifică formele existente prin munca mâinilor; nu s-a gândit că ar putea produce lucruri din Substanţa fără Formă, comunicându-i acesteia gândurile sale. Noi ne propunem să dovedim că poate să facă acest lucru; să dovedim că orice bărbat sau femeie poate face aşa şi să arătăm şi cum. Ca prim pas, vrem să stabilim trei reguli fundamentale:

Mai întâi, susţinem că există o materie, o substanţă originară fără formă, din care toate lucrurile au fost făcute. Toate elementele sunt doar diverse înfăţişări ale unui acelaşi, unic element; mulţimea de forme ce se găseşte în natura organică sau anorganică sunt doar forme diferite ale aceleiaşi substanţe. Iar această substanţă este materie gânditoare; când are un gând, produce forma acelui gând. Gândul, în substanţă gânditoare, produce formă. Omul este un centru al gândurilor, capabil de gândire originală; dacă omul îşi poate comunica gândul acestei substanţe, el poate determina crearea sau formarea lucrului la care se gândeşte. Ca să rezumăm:

• Exista o materie gânditoare din care toate lucrurile sunt făcute şi care, în starea sa originară, pătrunde, penetrează şi umple întregul spaţiu din univers.
•  Un gând în această substanţă Produce lucrul imaginat de acel gând.
• Omul poate imagina forme ale lucrurilor în gândul său şi, prin imprimarea gândului sau asupra substanţei fără formă, poate determina crearea lucrurilor la care se gândeşte.

Unii mă pot întreba dacă pot dovedi aceste afirmaţii; şi fără să intru în detalii, le răspund că pot, atât prin raţionament, cât şi prin experimentare.

Pornind de la raţionamentul despre formă şi gând, am ajuns la substanţa originară gânditoare; iar de la aceasta, ducând raţionamentul mai departe, am ajuns la puterea omului de a da formă gândului său.

Iar prin experimentare, am descoperit că raţionamentul este adevărat, iar aceasta este cea mai solidă dovadă.

Dacă un singur om, citind această carte, devine mai bogat respectând întocmai ceea ce această carte îl învăţa, aceasta este cea mai bună dovadă a celor afirmate de mine; iar dacă toţi oamenii devin mai bogaţi respectând ceea ce scrie în carte, atunci aceasta este dovada de netăgăduit, până în clipa în care cineva va da greş făcând exact acelaşi lucru. Teoria este adevărată atâta timp cât practica îi dă dreptate; iar această practică nu va da greş, pentru că orice om care face exact ceea ce îl învaţa această carte, se va îmbogăţi.

Am afirmat că cel care acţionează într-un Mod Anume, va deveni bogat; şi pentru a face asta, omul trebuie să fie capabil să gândească într-un anumit fel:

• Modul fiecăruia de abordare a lucrurilor este rezultatul direct al modului în care gândeşte despre ele.
•  Pentru a face lucrurile în felul în care îţi doreşti, trebuie să capeţi abilitatea de a gândi în modul în care îţi doreşti; este primul pas către îmbogăţire.
• A gândi aşa cum îţi doreşti, înseamnă să gândeşti ADEVĂRUL, indiferent de înfăţişarea sa.

Orice om are abilitatea naturală înnăscută de a gândi ceea ce îşi doreşte, dar pentru asta este necesar un efort mult mai mare decât să gândeşti ceea ce îţi sugerează aparenţele. Să gândeşti conform aparenței este uşor; să gândeşti adevărul, indiferent de înfăţişarea sa, cere un efort mult mai mare decât orice altă activitate pe care o poate face omul.

De nici o muncă nu se fereşte omul mai tare decât de a gândi temeinic şi elaborat; este cea mai grea activitate din lume. Cu atât mai grea, atunci când adevărul este contrar aparenţelor. Orice înfăţişare a lucrurilor în lumea vizibilă tinde să producă o formă corespondenţa în mintea care observă; iar asta nu poate fi împiedicată decât păstrând gândul ADEVĂRAT.

Când priveşti înfăţişarea bolii, ea va produce forma bolii în mintea ta şi în cele din urmă şi în corpul tău, dar asta doar până când vei îmbrăţişa gândul adevărului, anume acela că nu există boală; este doar o aparenţă, iar realitatea este sănătatea.

Când priveşti înfăţişarea sărăciei, ea va produce forma sărăciei în mintea ta, dar asta doar până când vei îmbrăţişa adevărul, anume că nu există sărăcie, există doar abundenţă.

Să gândeşti sănătate atunci când eşti înconjurat de aparenta bolii sau să gândeşti bogăţie atunci când în jurul tău este aparenta sărăciei cere multă putere; dar cel care dobândeşte această putere devine un MAESTRU. Poate învinge soarta şi poate avea ceea ce îşi doreşte.

Această putere poate fi obţinută doar înţelegând faptul esenţial care se află în spatele tuturor aparenţelor; acest fapt este că există Substanţa Gânditoare, din care şi prin care au fost create toate lucrurile.

Apoi, trebuie să înţelegem adevărul că orice gând existent în această substanţă devine formă, iar omul care poate imprima gândul său asupra substanţei, poate face ca gândurile să capete formă şi să devină lucruri vizibile.

Când vom realiza aceasta, vom scăpa de orice îndoială sau teamă, pentru că vom şti că putem crea orice dorim să creăm; putem obţine tot ce dorim să avem şi putem deveni tot ce dorim să fim. Ca prim pas către a deveni bogat, trebuie să crezi în trei reguli fundamentale, citate în capitolul anterior. Pentru a le fixă, le repet aici:

• Exista o materie gânditoare din care toate lucrurile sunt făcute şi care, în starea sa originară, pătrunde, penetrează şi umple toate spaţiile din univers.
•  Un gând imprimat în această substanţă Produce lucrul imaginat de acel gând.
• Omul poate forma gânduri în mintea sa şi prin imprimarea acestora asupra substanţei fără formă, poate cauza ca gândul lui să devină creaţie.

Va trebui să laşi la o parte toate celelalte concepte despre univers, altele decât acest concept unic; şi trebuie să insişti asupra lui până când ţi se va fixa în minte şi va deveni modul tău obişnuit de a gândi. Citeşte aceste afirmaţii din nou şi din nou; fixează-ţi fiecare cuvânt în memorie şi meditează asupra lor până când ajungi să crezi cu fermitate în ele. Dacă apare vreo îndoială, alung-o aşa cum ai alunga un păcat. Nu asculta argumente împotriva acestei idei; nu merge la predicile sau prelegerile unde se promovează concepţii opuse. Nu citi reviste sau cărţi care te învaţă altceva; da.că vei avea convingeri amestecate, toate eforturile tale vor fi irosite.

Nu întreba de ce aceste lucruri sunt adevărate şi nici nu te gândi cum ar putea fi adevărate; pur şi simplu, crede pe cuvânt.

Ştiinţa de a deveni bogat începe cu absolută acceptare a acestei credinţe

SUNT OPORTUNITĂŢILE MONOPOLIZATE?

NIMENI nu rămâne sărac pentru că nu a avut nici o ocazie în viaţa lui; pentru că alţi oameni au monopolizat banii şi au pus gard în jurul lor. Este posibil să ţi se închidă uşi în unele domenii, dar sunt altele deschise pentru tine. Probabil că ţi-ar fi greu să obţii controlul asupra întregului sistem de transporturi feroviare; domeniul acesta este destul de monopolizat. Dar calea ferată electrificată este încă la început şi oferă destul ocazii pentru afaceri; şi peste câţiva ani transporturile aeriene vor deveni o mare industrie, iar toate ramurile sale vor oferi locuri de muncă la sute şi mii de oameni, poate chiar milioane. De ce să nu-ţi îndrepţi atenţia către transportul aerian, în loc să încerci să concurezi cu J.J.Hill şi ceilalţi pentru o şansă în domeniul căii ferate cu aburi? (N.tr. Să nu uităm că această carte a fost scrisă în 1910)

Este adevărat că dacă eşti un muncitor în industria siderurgică există puţine şanse să ajungi proprietarul uzinei în care munceşti; dar este la fel de adevărat că dacă începi să acţionezi într-un Mod Anume, curând vei putea părăsi acest loc de muncă, îţi vei putea cumpăra câteva hectare de teren şi vei începe să produci mâncare. Este o mare ocazie în aceste vremuri pentru oamenii care aleg să cultive intensiv bucăţi mici de teren; aceşti oameni sigur se vor îmbogăţi. Vei spune că îţi e imposibil să obţii pământul, dar îţi voi dovedi că nu este imposibil, că vei putea să ai ferma ta, dacă începi să acţionezi într-un Mod Anume.

În anumite perioade, ocaziile se îndreaptă în direcţii diferite, potrivit necesităţilor generale şi particulare ale societăţii. În prezent, în America, au luat avânt agricultura, dar şi industriile şi profesiile conexe ei. Astăzi apar multe ocazii lucrătorilor din acest domeniu – mai degrabă deschise afacerilor care aprovizionează fermierii, decât afacerilor care se adresează mediului urban; ocazii deschise întreprinzătorilor care se ocupă de nevoile fermierilor, decât celor care deservesc clasa muncitoare.

Există mai multe oportunităţi pentru cel care înoată în sensul curentului, decât pentru cel care înoată împotriva lui.

Aşadar muncitorii din fabrici, atât ca indivizi, cât şi ca clasă socială, nu sunt privaţi de oportunităţi. Muncitorii nu sunt “asupriţi” de stăpânii lor; ei nu sunt “striviţi” de trusturi şi conglomerate. Ei sunt acolo unde sunt pentru că nu au acţionat într-un Mod Anume. Dacă muncitorii Americii aleg să facă aşa, ar putea urma exemplu confraţilor lor din Belgia şi din alte ţări, şi să înfiinţeze mari magazine şi cooperative industriale; ar putea alege oameni din propria lor clasă să îi conducă şi să adopte legi care să favorizeze dezvoltarea unor asemenea cooperative; iar în câţiva ani, fără conflicte sociale, ar putea să obţină controlul asupra întregii industrii.

Clasa muncitoare ar putea deveni clasă conducătoare, doar când oamenii săi vor începe să facă lucrurile într-un Mod Anume; legea îmbogăţirii este aceeaşi pentru ei, ca şi pentru toţi ceilalţi. Acest lucru ei trebuie să-l înveţe; pentru că vor rămâne acolo unde sunt, atâta vreme cât vor continua să facă ceea ce fac acum. Totuşi, oricare dintre muncitori nu poate fi tras în jos de ignoranţa şi lenea mentală a clasei sale; el poate urma valul oportunităţilor care duc la îmbogăţire, iar această carte îi va arăta cum s-o facă.

Nimeni nu rămâne sărac pentru că bogăţia este limitată; este mai mult decât suficient pentru toţi. Un palat cât Capitoliul de mare poate fi construit pentru fiecare familie de pe pământ, doar cu materialele de construcţie existente în Statele Unite; la fel, cu o cultivare intensivă, această ţară ar putea produce lână, bumbac, in şi mătase în cantităţi suficiente pentru a îmbrăca toţi oamenii din lume în haine mai scumpe decât regele Solomon în perioada sa de glorie; şi ar avea hrană din belşug pentru toată lumea.

Resursele vizibile sunt practic inepuizabile; iar resursele invizibile sunt cu adevărat inepuizabile.

Tot ce vezi pe pământ este făcut dintr-o singură substanţa originară, cea din care toate lucrurile provin.

Noi Forme apar constant, în timp ce cele vechi dispar; dar toate sunt forme ale aceluiaşi Unic Lucru.

Nu există limită pentru Substanţa fără Formă sau Substanţa Originară. Universul este făcut din ea; dar nu s-a consumat toată în acest proces. Spaţiile dintre, dinăuntrul şi dinafara formelor vizibile din univers sunt pătrunse şi umplute de Substanţă Originară; de substanţă fără formă; de materia de bază a tuturor lucrurilor. De zece mii de ori mai mult decât s-a folosit până acum, se mai poate folosi din ea şi tot nu am termina această rezervă de materie primă.

De aceea, nici un om nu este sărac pentru că natura este săracă sau pentru că resursele se epuizează.

Natura este un depozit inepuizabil de bogăţie; resursele nu se vor termina niciodată. Substanţa Originară este energie creativă vie şi produce constant forme noi. Când materialele de construcţie vor fi terminate, mai multe vor fi produse; când solul va fi epuizat şi nu se vor mai putea face plantări pentru mâncare şi îmbrăcăminte, rezerva se va reînnoi sau se va produce mai mult pământ. Când tot aurul şi argintul vor fi extrase din munţi, iar omenirea va fi încă în acel stadiu de dezvoltare în care să mai aibă nevoie de aur şi argint, mai mult va fi produs din această substanţă. Substanţa fără formă răspunde nevoilor omului; nu îl va lăsa să rămână fără lucrurile bune.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru omul colectiv, pentru omenire; rasa noastră ca întreg este tot timpul abundent de bogată, chiar dacă unii indivizi sunt săraci; este pentru că ei nu urmează o Anumită Cale care i-ar face bogaţi, că indivizi.

Substanţa fără formă este inteligentă; este substanţa care gândeşte; este vie şi totdeauna orientată către viaţă.

Este impulsul natural şi înnăscut al vieţii de a se dezvolta; este esenţa inteligenţei de a se extinde şi a conştiinţei de a-şi lărgi limitele pentru a-şi găsi o exprimare cât mai amplă. Universul formelor a fost creat de Substanţă vie Amorfă, care a căpătat formă pentru a se exprima pe sine cât mai complet.

Universul este o mare Prezenţă Vie, mereu îndreptându-se către mai multă viaţă şi deplină dezvoltare. Natura este creată pentru dezvoltarea vieţii; motorul care o pune în mişcare este creşterea vieţii. Din această cauză, orice ajută viaţa este furnizat din plin; nu poate exista lipsa, pentru că atunci Dumnezeu s-ar contrazice şi şi-ar anula întreaga lucrare. Tu nu eşti sărac din cauza lipsei bogăţiei; acesta este un fapt, şi în capitolele următoare, voi demonstra că toate resursele Substanţei fără formă sunt la comanda oricărui om care se comportă sau gândeşte într-un Mod Anume.

EXISTĂ O ŞTIINŢĂ A ÎMBOGĂŢIRII

EXISTĂ o știinţă a îmbogăţirii, iar aceasta este o ştiinţă exactă, ca algebra sau aritmetica. Există anumite legi care guvernează procesul de acumulare a bogăţiei; odată ce aceste legi sunt învăţate şi respectate de orice om, el se va îmbogăţi cu certitudine matematică.

A deţine bani şi proprietăţi este rezultatul unui proces în care lucrurile au fost făcut într-un mod anume; cei care fac lucrurile într-un mod anume, fie că o fac întâmplător sau intenţionat, se îmbogăţesc; la fel, cei care nu urmează acest PROCES, oricât de mult muncesc şi oricât de capabili sunt, rămân săraci.

Este o lege a naturii ca aceleaşi cauze (identice) să producă aceleaşi efecte; de aceea, orice om care învaţă să facă lucrurile într-un mod anume se va îmbogăţi negreşit.

Faptul că cele de mai sus sunt adevărate, este arătat de următoarele fapte:

Îmbogăţirea nu este determinată de mediul înconjurător, pentru că dacă ar fi aşa, toţi oamenii dintr-o anumită zonă ar fi bogaţi; oamenii unui anume oraş ar fi toţi bogaţi, în timp ce toţi cei din alt oraş ar rămâne săraci; sau locuitorii unui stat ar înota în bani, în timp ce oamenii din statul vecin s-ar îneca în sărăcie.

Peste tot vedem oameni bogaţi şi oameni săraci trăind unii lângă alţii, în acelaşi mediu, având de multe ori aceeaşi profesie. Când doi oameni se afla în aceeaşi zonă şi au aceeaşi activitate, iar unul devine bogat şi celălalt rămâne sărac, arata că îmbogăţirea nu este deloc o chestiune de mediu. Acelaşi mediu poate fi mai favorabil unora decât altora, dar când doi oameni fac aceleaşi afaceri, în aceeaşi zona, iar unul are success, în timp ce celălalt nu reuşeşte nimic, este o dovadă clară că îmbogăţirea este rezultatul unui anume proces.

Mai mult, capacitatea de a face lucrurile într-un mod anume nu este datorată doar talentului, pentru că mulţi oameni talentaţi rămân săraci, în timp ce alţii total lipsiţi de talent se îmbogăţesc.

Studiind oamenii care s-au îmbogăţit, vom vedea că ei sunt la fel de obişnuiţi că toţi ceilalţi, nu au talente sau abilităţi mai mari decât ale altora. Este evident că ei nu s-au îmbogăţit din cauză că au talente sau capacităţi pe care alţii nu le au, ci pentru că s-a întâmplat să facă lucrurile într-un mod anume.

Îmbogăţirea nu se obţine făcând economii sau trăind frugal; foarte mulţi oameni care economisesc sunt săraci, în timp ce marii cheltuitori deseori se îmbogăţesc.

La fel, îmbogăţirea nu se obţine făcând ceea ce alţii nu reuşesc să facă; pentru că doi oameni având afaceri în acelaşi domeniu, deseori fac aceleaşi lucruri, iar unul are succes, în timp ce celălalt rămâne sărac sau dă faliment.

Din toate acestea, trebuie să tragem concluzia că îmbogăţirea este rezultatul unor Anumite Acţiuni.

Şi dacă îmbogăţirea este urmărea unui Anumit Proces, iar cauzele identice produc efecte identice, atunci orice persoană care acţionează în acel mod poate să devină bogată, iar intreagul proces devine ştiinţă exactă.

Întrebarea care se ridică în acest moment, este dacă nu cumva acest Mod Anume nu este prea dificil, astfel încât doar puţini îl pot urma. Însă acest lucru nu poate fi adevărat, aşa cum am văzut mai sus, dacă ne referim la abilităţile naturale ale omului. Se îmbogăţesc atât oamenii cu talent, cât şi cei simpli; oameni cu intelect strălucit ajung bogaţi, dar la fel se îmbogăţesc şi destui săraci cu duhul; oameni cu psihicul puternic ajung să facă bani, dar la fel se întâmplă şi cu cei slabi.

O anume capacitate de a gândi şi a înţelege este, desigur, esenţială; dar în ce priveşte abilităţile naturale umane, orice bărbat sau femeie care are capacitatea de a citi şi înţelege aceste cuvinte poate deveni bogat.

De asemenea, am văzut că nu depinde de mediul înconjurător. Locaţia are totuşi o însemnătate; nu te poţi duce în Sahara şi să te aştepţi să ai o afacere înfloritoare. Îmbogăţirea include necesitatea de a interacţiona cu oamenii şi de a fi acolo unde sunt oameni; şi dacă aceşti oameni sunt înclinaţi să interacţioneze în modul în care îţi doreşti tu, cu atât mai bine. La atât se reduce influenţa mediului.

Dacă cineva în oraşul tău se poate îmbogăţi, atunci poţi şi tu; şi dacă cineva din statul tău se poate îmbogăţi, atunci poţi şi tu.

Repet, nu are importanţă ce afacere sau profesie îţi alegi. Oamenii reuşesc să facă bani în orice afacere şi orice profesie; în timp ce vecinii lor, care au aceeaşi afacere sau aceeaşi profesie, rămân săraci.

Este adevărat că te vei descurca mai bine în afacerea care îţi place sau care ţi se potriveşte; iar dacă ai anumite talente bine dezvoltate, te vei descurca cel mai bine într-o afacere care îţi va pune în valoare exact aceste talente.

La fel, te vei descurca mai bine într-o afacere care este potrivită zonei tale; un magazin de îngheţată va prospera într-o zonă caldă, faţă de Groenlanda, în timp ce pescuitul de somoni va avea mai mult success în nord-vestul ţării decât în Florida, unde nu cresc somoni.

Dar în afara acestor limitări generale, îmbogăţirea nu depinde de o anumită afacere, ci de capacitatea ta de a învăţa să faci lucrurile într-un Mod Anume. Dacă acum ai o afacere şi cineva din oraşul tău se îmbogăţeşte din aceeaşi afacere, în timp ce tu nu, este din cauză că nu faci lucrurile în Modul în care le face el.

Lipsa de capital nu te împiedică să te îmbogăţeşti. E adevărat, pe măsură ce acumulezi capital, creşterea devine mai uşoară şi mai rapidă; dar cel care are deja capital este bogat şi nu are nevoie să mai devină. Oricât de sărac ai fi, dacă începi să faci lucrurile într-un Mod Anume, vei începe să devii bogat; şi vei începe să acumulezi capital. Obţinerea capitalului este doar o parte a îmbogăţirii; şi este doar o parte a rezultatului care se obţine, invariabil, atunci când urmezi un Anumit Proces. Poţi fi cel mai sărac om de pe continent, înglodat în datorii; poţi să nu ai nici prieteni, nici influenţă, nici resurse; dar dacă începi să faci lucrurile în acest fel, te vei îmbogăţi negreşit, deoarece aceleaşi cauze produc aceleaşi efecte. Dacă nu ai capital, poţi obţine capital, dacă eşti într-o afacere fără viitor, poţi să treci la o afacere de succes; dacă eşti într-o zonă nepotrivită, poţi ajunge într-o zonă profitabilă; şi poţi face asta începând cu afacerea ta de acum şi în locul în care eşti acum, făcând lucrurile într-un Mod Anume, care să îţi aducă succes.

DREPTUL DE A FI BOGAT

ORICE s-ar putea spune în favoarea sărăciei, rămâne faptul că nu e posibil să  ai o viaţă împlinită sau de succes fără să fii bogat. Nimeni nu se poate ridica la înălţimea potenţialului său maxim, fie în talent, fie în dezvoltare spirituală, fără să aibă mulţi bani; iar pentru împlinirea sufletească sau dezvoltarea unui talent omul are nevoie să folosească multe lucruri şi nu poate avea aceste lucruri, decât dacă are banii cu care să le cumpere.
Omul se dezvoltă trupeşte, spiritual şi sufleteşte folosind lucruri, iar societatea este organizată de aşa manieră încât trebuie să ai bani pentru a obţine aceste lucruri; de aceea, baza oricărui progres uman trebuie să fie ştiinţa îmbogăţirii.
Scopul oricărei vieţi este dezvoltarea şi orice fiinţă are dreptul inalienabil de a atinge cel mai înalt nivel de dezvoltare posibil.
Dreptul omului la viaţa este dreptul său de a folosi în mod liber şi neîngrădit toate lucrurile care îi sunt necesare pentru împlinirea sa mentală, spirituală şi fizică, cu alte cuvinte, dreptul său de a fi bogat.
În această carte nu voi vorbi despre bogăţie în sens figurativ; a fi cu adevărat bogat nu înseamnă să te mulţumeşti cu puţin. Nimeni nu ar trebui să fie mulţumit cu puţin, dacă este capabil să folosească şi să se bucure de mai mult. Scopul Naturii este progresul şi dezvoltarea vieţii; orice om ar trebui să aibă toate lucrurile care îl poate ajuta să contribuie la puterea, eleganţa, frumuseţea şi bogăţia vieţii; să fii mulţumit cu puţin este un păcat.
Cel  care are tot ce îşi doreşte  pentru a-şi trăi viaţa la potenţial maxim este bogat;  şi nimeni nu poate avea tot ce-şi doreşte, dacă nu are mulţi bani. Viaţa a progresat atât de mult şi a devenit atât de complexă, încât chiar şi cei mai obişnuiţi bărbaţi sau femei au nevoie de o mare avere pentru a-şi considera viaţa împlinită. Oricine îşi doreşte, în mod natural, să devină tot ce poate el deveni; această dorinţă de a-şi realiza potenţialul înnăscut, este comună tuturor oamenilor; nu ne putem abţine să ne dorim a fi tot ceea ce putem fi. Succesul în viaţă este tocmai a-ţi realiza potenţialul; şi poţi face asta doar având la dispoziţie lucruri, pe care le poţi obţine doar având destui bani pentru a le cumpără. A înţelege ştiinţa îmbogăţirii este, de aceea, esenţa tuturor cunoştinţelor.

Nu e nimic greşit în a dori să fii bogat. Dorinţa de avere este de fapt dorinţa pentru o viaţă împlinită, completă, abundenţă; iar această dorinţă este demnă de laudă.

Omul care nu îşi doreşte să trăiască în prosperitate este anormal, deci cel care nu doreşte să aibă bani pentru a-şi cumpăra tot ce vrea este anormal.

Există trei motive pentru care trăim: pentru trup, pentru minte şi pentru suflet. Nici unul din cele trei nu este mai bun sau mai sfânt decât celelalte; toate sunt la fel de preţioase şi nici unul dintre ele – fie el trup, minte său suflet – nu îşi poate împlini potenţialul dacă celelalte sunt împiedicate să se dezvolte sau să se exprime. Nu este nici drept şi nici nobil să trăieşti doar pentru suflet şi să neglijezi trupul sau mintea; este greşit să trăieşti doar pentru minte şi să nu te intereseze trupul sau sufletul.
Cu  toţii  cunoaştem consecinţele detestabile  ale traiului  doar  pentru trup,  fără să te îngrijeşti de minte şi suflet; şi vedem că o viaţă adevărată înseamnă expresia completă a ceea ce o fiinţă poate deveni prin trup, minte şi suflet. Orice s-ar spune, nimeni nu poate fi cu adevărat fericit sau mulţumit fără ca trupul sau să fie complet în fiecare funcţie a sa, iar acelaşi lucru este adevărat şi pentru minte sau suflet. Oriunde există o posibilitate neexprimată ori o funcţie neîndeplinita, există o dorinţă nesatisfăcută. Dorinţa este posibilitatea care caută exprimare sau funcţia care caută îndeplinire. Omul nu poate avea un trup împlinit fără mâncare bună, haine confortabile şi un adăpost călduros; sau fără libertatea de a nu se extenua muncind. Odihnă şi recreerea sunt şi ele necesare vieţii fizice. La fel, omul nu poate avea o viaţă mentală împlinită fără cărţi şi timpul necesar să le studieze, fără ocazia de a călători şi de a observa sau fără companie intelectuală.
Pentru o viaţă mentală  împlinită, omul trebuie  să aibă plăceri  intelectuale şi să se înconjoare cu obiecte de artă şi frumuseţe pe care să le poată folosi şi aprecia. 
Pe de altă parte, pentru a avea un suflet împlinit, omul trebuie să aibă iubire; iar iubirea nu se poate exprima în sărăcie. Cea mai mare fericire a omului este aceea de a dărui celor pe care îi iubeşte; dragostea îşi găseşte cea mai naturală şi spontană expresie în gestul de a dărui. Omul care nu are nimic de dat nu îşi poate îndeplini rolul de soţ sau tată, de cetăţean sau de bărbat. Tocmai în acest gest de a dărui obiecte materiale, omul îşi găseşte împlinirea fizică, mentală şi sufletească. De aceea, este de o extremă importantă că el să fie bogat. Este perfect justificabil să îţi doreşti să fii bogat; dacă eşti un bărbat sau o femeie normală, nu te poţi abţine s-o faci. De aceea, este perfect justificabil să acorzi cea mai mare atenţie ştiinţei de a deveni bogat, pentru că este cel mai nobil şi mai necesar dintre toate studiile. Dacă neglijezi acest lucru, nu îţi faci datoria faţă de tine însuţi, faţă de Dumnezeu şi faţă de umanitate; pentru că nu poţi face un mai mare serviciu lui Dumnezeu şi umanităţii decât să îţi realizezi întreg potenţialul de care eşti capabil.

ŞTIINŢA DE A DEVENI BOGAT

ACEASTĂ carte este pragmatică, nu filozofică; un manual practic, nu un tratat teoretic. Este dedicată acelor oameni pentru care cea mai presantă nevoie sunt banii; care doresc să se îmbogăţească întâi, şi mai apoi să filozofeze. Este pentru cei care, până acum, nu au avut timpul, mijloacele sau ocazia pentru a se angaja în studiul aprofundat al metafizicii, dar care vor rezultate şi sunt dispuşi să ia concluziile ştiinţifice drept punct de pornire, fără ca să mai treacă prin procesul de descoperire a acestor concluzii.

Ar fi bine că cititorul să accepte aceste afirmaţii fundamentale pe încredere, la fel cum ar accepta teoriile privind legile electricităţii, dacă ar fi fost promulgate de Marconi sau Edison şi, crezând pe cuvânt aceste afirmaţii, se va convinge de adevărul acestora atunci când va acţiona pe baza lor, fără teamă sau ezitare. Orice om care procedează astfel, se va îmbogăţi; pentru că ştiinţa explicată aici este o ştiinţă exactă, iar ratarea este imposibilă. Pentru cei care, totuşi, doresc să cerceteze mai departe bazele filozofice ale acestei ştiinţe şi să ajungă la nişte concluzii logice pentru a o putea accepta, voi cita mai jos câteva autorităţi în materie.

Teoria monistică a universului, teoria conform căreia Unul e în Toate şi Toate sunt Într-unul; care afirmă că există o Substanţă Unică ce se manifestă sub forma diverselor elemente ale lumii materiale - teorie de origine hindusă care a intrat treptat şi în sistemul de gândire din lumea occidentală, în ultimele două sute de ani. Este fundamentul tuturor filozofiilor orientale, precum şi ale celor ale lui Descartes, Spinoza, Leibnitz, Schopenhauer, Hegel şi Emerson.

Cititorul care doreşte să aprofundeze fundamentele filozofice ale acestei ştiinţe este sfătuit să-i descopere singur pe Hegel şi Emerson.

Când am scris această carte, am acordat prioritate simplităţii şi clarităţii, lăsând la o parte alte considerente, pentru că toţi oamenii să o poată înţelege. Planul de acţiune expus aici este dedus pe baza unor concluzii filozofice; a fost testat în totalitate şi a trecut testul suprem al experimentului practic; funcţionează. Dacă doreşti să ştii cum am ajuns la concluziile acestei ştiinţe, citeşte scrierile autorilor menţionaţi mai sus; iar dacă doreşti să culegi fructele filozofiei lor puse în practică, citeşte această carte şi fă exact ce te învaţă să faci.

Știința de a deveni bogat de- Wallace D. Wattles

Omul are dreptul de a fi bogat pentru că are nevoie de foarte multe lucruri pentru a se dezvolta, lucruri pe care nu le poate obţine fără bani. "Orice s-ar spune în favoarea sărăciei, e foarte clar că nu poţi trăi o viaţă completă şi plină de succes dacă nu eşti bogat", scrie Wallace D. Wattles.

CUPRINS

• ŞTIINŢA DE A DEVENI BOGAT 
• DREPTUL DE A FI BOGAT 
• EXISTĂ O ŞTIINŢĂ A ÎMBOGĂŢIRII
• SUNT OPORTUNITĂŢILE MONOPOLIZATE? 
• PRIMUL PRINCIPIU AL ŞTIINŢEI DE A DEVENI BOGAT 
• VIAŢA ÎN DEZVOLTARE 
• CUM AJUNG BOGĂŢIILE LA TINE
• RECUNOŞTINŢA
• A GÂNDI ÎNTR-UN MOD ANUME 
• CUM SĂ-ŢI FOLOSEŞTI VOINŢĂ
• DIN NOU DESPRE FOLOSIREA VOINŢEI 
• CUM SĂ ACŢIONEZI ÎNTR-UN MOD ANUME
• ACŢIUNEA EFICIENTĂ 
• CUM SĂ INTRI ÎN AFACEREA POTRIVITĂ 
• TRANSMITEREA IDEII DE DEZVOLTARE
• OMUL CARE PROGRESEAZĂ 
• PRECAUŢII ŞI OBSERVAŢII DE FINAL 
• REZUMATUL ŞTIINŢEI DE A DEVENI BOGAT 

Lectia 10

Recapitulare

In aceasta lectie vom face o scurta recapitulare a tuturor lectiilor de pana acum, pentru a-ti aminti tot ceea ce ai invatat pana acum.

In prima lectie, ai invatat, ca majoritatea oamenilor fac aceleasi lucruri ca si in trecut, dar se asteapta la rezultate diferite ( asemenea directorului care alegea aceleasi usi ), ceea ce nu se va intampla niciodata. Daca nu te multumesc rezultatele din acest moment si iti doresti rezultate diferite, singura solutie este sa alegi alte "usi", adica sa inveti lucruri noi si sa faci lucruri noi.

In lectia doi, am discutat despre valoarea ATITUDINII si despre beneficiile unei atitudini pozitive fata de viata. Asemenea lui Jerry, personajul din lectia doi, care in fiecare zi facea alegerea de a avea o atitudine pozitive pe parcursul intregii zile si tu va trebui sa faci aceasta alegere in fiecare zi, daca iti doresti cu adevarat o viata implinita.

In lectia trei, ai descoperit ca ORICINE are dreptul de a fi bogat si ca banii nu sunt un lucru rau, ci dimpotriva, lipsa banilor este un lucru rau. Ai invatat, ca succesul inseamna sa devii ceea ce iti doresti, iar pentru a avea succes, trebuie in primul rand, sa stii foarte clar CEEA CE VREI de la viata.

In lectia patru, ai invatat despre sistemul de castigat bani (extrem de ineficient), pe care majoritatea oamenilor il folosesc ("vinzi timpul pe bani"). Ai aflat ca daca iti vinzi timpul pe bani, nu vei fi decat un sclav al serviciului sau un sclav al banului si nu vei avea niciodata destul timp, pentru a face ceea ce este cu adevarat important ( sa petreci mai mult timp cu familia, sa te distrezi mai mult, a calatoresti mai mult, sa te dezvolti mai mult, etc. ).

In lectia cinci, ai descoperit sistemul de castigat bani al oamenilor bogati si anume VALORIFICAREA. Ai invatat ca prin valorificare, poti pune timpul si banii sa lucreze pentru tine si astfel vei deveni un stapan al banilor si vei avea tot mai mult timp si tot mai multi bani. Sa castigi bani, aplicand VALORIFICAREA, inseamna sa muncesti INTELIGENT.

In lectia sase, ai aflat ca o viata imbelsugata si implinita o vor avea doar oamenii care isi propun cu seriozitate sa isi construiasca un alt stil de viata, apoi ti-am prezentat o oportunitate de afacere, care te poate ajuta sa iti construiesti noul stil de viata si iti poate aduce un venit pasiv pentru tot restul vietii, daca oferi seriozitate si dedicare acestei afaceri. 

In lectia sapte, ai invatat despre PASIVE si ACTIVE. Ai invatat ca pasivele sunt cele care iti scot bani din buzunar, dupa ce le-ai achizitionat, iar ACTIVELE sunt cele care iti baga bani in buzunar dupa ce le-ai achizitionat.

In lectia opt, ai descoperit ca din perspectiva dorintei de a avea succes, exista doua categorii de oameni: oamenii obisnuiti si ciudatii. Oamenii obisnuiti se conformeaza tiparelor sociale impuse de altii si sunt ingroziti de ideea de a iesi din aceste tipare. In schimb, ciudatii sunt nonconformisti si sunt gata sa treaca peste orice obstacole pentru a-si vedea visul implinit.

In lectia numarul noua, ai invatat ca pentru a castiga tot mai multi bani, trebuie sa inveti sa muncesti inteligent, la fel ca Pablo si sa iti construiesti conducte financiara care iti vor "varsa" tot mai multi bani in buzunare. Daca vei alege doar sa cari galeti toata viata, vei duce un trai mediocru pentru tot restul vietii, la fel ca Bruno.

Daca ai ajuns pana in aceasta faza a cursului, inseamna ca ai inceput sa intelegi diferentele dintre un om obisnuit si un om bogat. 

Ai inteles ca:

• omul obisnuit habar nu are CE VREA de la viata si nu are nici un fel de VIZIUNE pentru viitor in timp ce omul bogat STIE EXACT CE VREA de la viata si are o VIZIUNE a viitorului foarte clara.
• omul obisnuit este un sclav al banilor (isi vinde timpul pe bani) in timp ce omul bogat este un stapan al banilor (pune banii sa lucreze pentru el).
• omul obisnuit investeste in pasive (si se ingroapa tot mai mult in datorii) in timp ce omul bogat investeste in active, care il fac din ce in ce mai bogat (iar cu banii de pe active isi poate cumpara pasive - masini de lux, haine scumpe, case frumoase, confort, siguranta, etc.). 

Acestea sunt motivele pentru care saracii devin mai saraci, iar bogatii devin mai bogati.

Lectia 9

Omul conducta

Vreau sa citesti o povestire foarte interesanta extrasa din cartea "Conducta de milioane" de Burke Hedges, pentru a-ti intipari mai bine in minte cele mai importante principii, care te vor conduce spre libertatea financiara.

"Au fost odata ca niciodata, candva, tare demult, doi veri tineri si ambitiosi care se numeau Pablo si Bruno si care locuiau unul langa celalalt, intr-un satuc italian.

Cei doi erau prieteni la catarama. Ei aveau vise marete. Vorbeau fara incetare despre cum, intr-o buna zi, intr-un fel sau altul, vor ajunge cei mai avuti oameni din sat. Amandoi erau ageri la minte si muncitori. Nu aveau nevoie, decat de o oportunitate.

Si, iata ca intr-o buna zi ocazia s-a ivit. Taranii din sat, s-au hotarat sa tocmeasca pe cineva care, sa care apa de la raul din apropiere pana la un bazin aflat in piata din mijlocul satului. 

I-au ales pe Pablo si Bruno. Fiecare a apucat cate doua galeti si au pornit-o spre rau. Pana la sfarsitul zilei, rezervorul din sat era plin ochi. Inteleptul satului le-a platit un banut pentru fiecare galeata de apa.

"Iata ca ni s-a indeplinit visul", a exclamat Bruno. "Nu-mi vine sa cred ce noroc avem!"

Dar Pablo, nu era prea convins de acest lucru. Il durea spatele si avea mainile ranite de la caratul galetilor grele. Se gandea cu groaza la faptul ca trebuia sa se trezeasca a doua zi dimineata si sa o ia de la capat. Si a jurat ca va gasi un mod mai bun, sa aduca apa de la rau in sat.

"Bruno, am un plan", i-a zis Pablo prietenului sau a doua zi de dimineata. "In loc sa ne spetim carand galeti de colo pana colo, pentru cativa banuti pe zi, hai mai bine sa construim o conducta de la rau pana la sat."

Bruno s-a oprit in drum, de parca ar fi fost traznit... "O CONDUCTA !? Da' cine a mai auzit de asa ceva?", a tipat Bruno. ...

"Gandeste-te putin", continua Pablo, "am putea sa castigam un mic procent din fiecare litru de apa care trece prin aceasta conducta. Cu cat curge mai multa apa prin conducta, cu atat mai multi bani vor curge in buzunarele noastre."

"Avem o slujba minunata Pablo ! " spuse Bruno. "Pot sa car 100 de galeti pe zi. La un banut galeata, asta face un galben pe zi ! Sunt bogat ! Pana la sfarsitul saptamanii, imi pot lua o pereche de incaltari noi. Pana la sfarsitul lunii, o vaca, iar in sase luni imi ridic o coliba noua. Avem cea mai buna slujba din sat. Ne-am asigurat pe viata, ia mai fugi de-aici cu conductele tale ! "

Dar Pablo nu se pierdu' asa repede cu firea. Pablo, urma sa munceasca o parte din zi carand galeti, iar restul zilei si la sfarsit de saptamana avea sa lucreze la construirea conductei. Stia ca avea sa fie tare greu sa sape un sant in pamantul stancos, dar avea o dorinta puternica de a reusi.

Fiindca era platit la galeata, stia ca la inceput va castiga mai putin. Mai stia si ca ii va lua un an, poate chiar doi, inainte sa inceapa sa se bucure de profitul pe care i-l va aduce conducta. Dar Pablo credea in visul lui si s-a pus pe treaba.

Bruno si satenii, cand il vedeau pe Pablo cum sapa in pamantul stancos, au inceput sa rada de el si l-au poreclit, "Pablo, omul-conducta".

Pe cand Bruno lenevea in hamac serile si la sfarsit de saptamana, Pablo sapa mereu la conducta lui. In primele luni, Pablo nu prea avea cu ce sa se mandreasca, de pe urma muncii lui. Era o treaba anevoioasa, chiar mai grea decat a lui Bruno, caci Pablo lucra si serile, si la sfarsit de saptamana. Dar Pablo isi spunea mereu ca visele de maine, se construiesc prin sacrificiile de astazi. Sapa zi dupa zi, palma cu palma.

In sfarsit, dupa cativa ani, conducta a fost gata. Pablo nu a mai fost nevoit sa care apa. Apa ajungea in sat, fie ca el muncea sau nu. Apa curgea cand Pablo manca. Apa curgea cand Pablo dormea. Apa curgea la sfarsit de saptamana, cand Pablo se distra. Si cu cat curgea mai multa apa in sat, cu atat mai multi bani curgeau in buzunarele lui Pablo !

Pablo, omul-conducta ajunse sa fie cunoscut ca Pablo facatorul de minuni. Satenii, il laudau pentru viziunea lui si il implorau sa candideze la functia de primar. Dar Pablo, a inteles ca ceea ce realizase el nu era o minune, ci era pur si simplu prima etapa a unui vis maret.

Pablo avea planuri care depaseau cu mult granitele satului. Pablo si-a propus, sa formeze echipe de muncitori si sa construiasca conducte in intreaga lume ! "

Ce vroia Bruno? Bruno vroia sa fie platit in fiecare zi, pentru munca pe care o facea in fiecare zi.

Ce vroia Pablo? Pablo vroia sa munceasca o singura data si sa primeasca mereu bani pentru munca depusa, indiferent daca mai muncea sau nu.

Tu cum vrei sa fii? La fel ca Bruno, sa primesti plata numai cand mergi la serviciu ? sau la fel ca Pablo, sa muncesti o data, apoi sa primesti mereu plata, indiferent daca muncesti sau nu?

Sa spunem ca, intr-o buna zi, Bruno se imbolnaveste si nu mai poate cara galeti. Mai este platit in acea zi? NU, pentru ca Bruno primeste bani pentru munca pe care o face el personal in fiecare zi. Cu alte cuvinte, daca Bruno se opreste din caratul galetilor, nu mai este platit.

Dar daca, intr-o buna zi, Pablo se imbolnaveste. Mai este platit in acea zi? DA, pentru ca Pablo este platit pentru munca inteligenta pe care a facut-o in trecut. Cu alte cuvinte, Pablo primeste bani chiar daca este bolnav, plecat in vacanta sau doarme, pentru ca a construit un sistem care lucreaza pentru el 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamana.

Cred ca intelegi care este pericolul cand cari galeti: venitul tau este unul temporar. Cand nu mai cari galeti, nu mai primesti bani. Cand se termina vacanta si concediul medical, daca nu mai poti cara galeti, nu mai primesti bani.

Pune-ti urmatoarea intrebare: Cata siguranta exista in slujba unui carator de galeti?

Hai sa luam exemplul unui liber-profesionist care isi exercita meseria cu pasiune. Sa spunem ca el castiga foarte, foarte bine. Este foarte solicitat si isi iubeste meseria.

Totusi, sa spunem ca pe la varsta de 40 de ani, se imbolnaveste si nu-si mai permite sa profeseze. Probabil va mai lucra la un serviciu mai usor. Dar venitul lui s-a redus la mai mult de jumatate, fara ca el sa aiba vreo vina !

Concluzia ?  Caratorii de galeti nu au nici un fel de siguranta. Ei sunt chiar foarte vulnerabili. Daca nu mai pot cara galeti, venitul se diminueaza sau chiar dispare complet. Caratorii de galeti se afla prinsi in capcana "timp contra bani": ei isi vand o cantitate de timp, contra unei cantitati de bani. Daca nu vor mai vinde timp, nu vor mai primi bani.

Gandeste-te: Daca sefii te concediaza, daca te imbolnavesti si nu mai poti sa iti profesezi meseria, daca o problema urgenta iti cere sa cheltuiesti toate rezervele de bani, daca maine ramai fara nici un ban, ai pregatita o ancora de salvare care sa-ti ofere protectie financiara ?

Singura cale pentru a avea siguranta adevarata este sa urmezi exemplul lui Pablo, adica sa construiesti conducte care sa-ti aduca un castig permanent, chiar si cand nu mai poti munci.

Dupa ce ai construit conductele, primesti bani fara sa mai vinzi timp, caci conductele functioneaza permanent, zi si noapte, in timp ce tu dormi, te distrezi sau calatoresti in jurul lumii.

Aminteste-ti ca serviciul iti asigura un castig temporar, iar o conducta iti asigura un castig permanent.

Lectia 8

Revolutia ciudatilor

"Scara succesului nu este niciodata aglomerata pe treapta cea mai de sus" - Napoleon Hill

Pregateste-te acum pentru ceva ... ciudat !

Putem spune ca din perspectiva dorintei de a avea succes in viata, oamenii se impart in doua categorii. Prima categorie este cea inteleasa cel mai bine de catre cei mai multi. Este vorba despre categoria oamenilor obisnuiti.

Acestia prezinta, in mare, urmatoarele caracteristici :

• acorda valoare doar lucrurilor acceptate ca fiind ceva absolut necesar: studii, serviciu, etc.;
•  pretind rasplata imediata pentru efortul imediat;
•  au proiecte de viitor NU mai mari de cateva saptamani sau cateva luni;
•  sunt preocupati exclusiv de asigurarea unui trai decent acum si aici;
•  in general, suporta destul de bine constrangerile sociale;
• considera ca ridicarea deasupra conditiei deja existente este o excentricitate rezervata doar unei minoritati;
• sunt ghidati exclusiv de conceptia: "Nu vreau altceva decat un serviciu bun, casa, masina, concedii, carte de munca.";
• abandoneaza foarte repede ceva ce nu-si dovedeste utilitatea imediata sau nu da rapid rezultate;

Altfel spus, aceasta categorie este reprezentata de oamenii "cuminti ", "seriosi ", "cu picioarele pe pamant ". Ei nu pot astepta un rezultat decat de la ceva considerat "serios" de catre cei mai multi. 

A doua categorie de oameni este inteleasa cel mai putin de catre cei mai multi. Este vorba despre asa numita categorie a CIUDATILOR.

Acesti oameni, ciudati, prezinta in mare, urmatoarele caracteristici:

• au o mare capacitate de imaginare a viitorului;
• in general, sunt nonconformisti si suporta greu anumite constrangeri sociale ( de exemplu, se impaca foarte greu cu ideea de a merge toata viata la un serviciu );
• sunt orientati foarte mult spre propria lor dorinta;
• refuza sa accepte esecurile, chiar si cand aceste esecuri persista pe termen mai lung;
• sunt foarte increzatori in capacitatea lor de a-si influenta viitorul;

Altfel spus, acesti ciudati dau atentie maxima dorintei lor, ignora parerea majoritatii, perseverenta lor atinge chiar limita absurdului ( adica vor continua chiar si cand totul pare a fi fara speranta ).

Ciudatii sunt ghidati in viata de conceptiile : "Inving sau mor !" ," Daca nu reusesc, macar mor incercand !". Ciudatii vor striga tot timpul: "Libertate, te iubim, ori invingem ori murim !"

Desigur, un om obisnuit va intelege mai greu aceasta conceptie. Insa tocmai din cauza asta oamenii obisnuiti sunt ... oameni obisnuiti, iar ciudatii sunt ... ciudati.

Uite un exemplu, ca sa intelegi mai bine diferenta :

Poate ca un om obisnuit si-ar dori si el, intr-un colt al sufletului, sa aiba o sursa de bani care sa-i permita sa nu mai mearga la serviciu. 

Totusi, omul obisnuit va spune: "Da, ar fi frumos, dar e prea greu, e aproape imposibil.; Sigur ca mi-ar conveni, dar nu e de mine, nu cred ca pot face asa ceva si nu cred ca functioneaza. Si, oricum nu am bani sa fac asta".

Un ciudat insa, cand intalneste o oportunitate de dezvoltare si intelege potentialul ei, va spune: "Da, ar fi minunat sa am acest stil de viata: liber, fara sa depind de nimeni si de nimic. Ar fi un dezastru sa continui pentru tot restul vietii ceea ce fac acum. Trebuie sa schimb totul, indiferent de pret ! "

Ceea ce pentru un ciudat este entuziasmant sau pasionant, pentru un om obisnuit este de-a dreptul ingrozitor. De exemplu, daca-i sugerezi unui om obisnuit ideea ca poate va fi nevoie de vreo cativa ani sa persevereze si sa investeasca in dezvoltarea lui, pana sa devina bogat, acel om obisnuit se va "dezumfla" foarte repede, va fi ingrozit si va abandona repede ideea, preferand sa se chinuie in continuare asa cum deja a fost invatat.

Un ciudat, insa, se va comporta exact invers ! 

Ciudatul spune: "De cat timp e nevoie pentru a-mi vedea visul realitate? De 2 ani? De 5 ani? De 10 ani? Nu conteaza ! Inving sau mor incercand ! Fac asa cum vreau eu, caci alternativa este sa fac mereu ce vor altii ! " 

E lesne de inteles: Oamenii obisnuiti, cand afla ce conceptii au astfel de ciudati, ii si eticheteaza ca fiind naivi, visatori, zanatici sau chiar si un pic ... dusi cu mintea.

Oamenii obisnuiti pur si simplu sunt incapabili sa inteleaga ideea ca ciudatii acorda o atentie maxima propriei lor dorinte si ca acesti ciudati ar avea o viata de cosmar daca dorinta lor nu se materializeaza.

Oamenii obisnuiti se simt multumiti doar sa viseze. Ciudatii nu se multumesc doar cu visul. Ciudatii lupta pana la epuizarea totala sau pana la materializarea visului.

Oamenii obisnuiti sunt conformisti si sunt ingroziti de ideea de a iesi din tiparele acceptate. Ciudatii au o doza incredibila de nonconformism si nu se tem nici de cele mai mari obstacole si nici de cele mai mari eforturi, caci dorinta de a-si trai visul pur si simplu ii sufoca.

Daca pentru un om obisnuit ideea de a persevera 10 ani este o nebunie sau o absurditate, pentru un ciudat aceasta idee este doar calea prietenoasa si secretul prin care sa ajunga sa-si guste placerea uriasa a realizarii visului tainic.

Intrebarea este: Oare chiar exista in realitate astfel de ciudati? Raspuns: Exista cu siguranta ! 

Uite si argumentul: 10% din populatia planetei, castiga 96% din toti banii care exista. Acesti 10% sunt acei ciudati, care au luptat sa isi vada visul implinit si sa traiasca viata pe care si-o doresc.

Desigur, tot ceea ce am scris aici va fi inteles doar de acei ciudati care gandesc la fel ca mine. Ceilalti ... nu vor citi ... sau nu vor putea sa inteleaga nici daca se vor da de ceasul mortii.