ORICE s-ar putea spune în favoarea sărăciei, rămâne faptul că nu e posibil să ai o viaţă împlinită sau de succes fără să fii bogat. Nimeni nu se poate ridica la înălţimea potenţialului său maxim, fie în talent, fie în dezvoltare spirituală, fără să aibă mulţi bani; iar pentru împlinirea sufletească sau dezvoltarea unui talent omul are nevoie să folosească multe lucruri şi nu poate avea aceste lucruri, decât dacă are banii cu care să le cumpere.
Omul se dezvoltă trupeşte, spiritual şi sufleteşte folosind lucruri, iar societatea este organizată de aşa manieră încât trebuie să ai bani pentru a obţine aceste lucruri; de aceea, baza oricărui progres uman trebuie să fie ştiinţa îmbogăţirii.
Scopul oricărei vieţi este dezvoltarea şi orice fiinţă are dreptul inalienabil de a atinge cel mai înalt nivel de dezvoltare posibil.
Dreptul omului la viaţa este dreptul său de a folosi în mod liber şi neîngrădit toate lucrurile care îi sunt necesare pentru împlinirea sa mentală, spirituală şi fizică, cu alte cuvinte, dreptul său de a fi bogat.
În această carte nu voi vorbi despre bogăţie în sens figurativ; a fi cu adevărat bogat nu înseamnă să te mulţumeşti cu puţin. Nimeni nu ar trebui să fie mulţumit cu puţin, dacă este capabil să folosească şi să se bucure de mai mult. Scopul Naturii este progresul şi dezvoltarea vieţii; orice om ar trebui să aibă toate lucrurile care îl poate ajuta să contribuie la puterea, eleganţa, frumuseţea şi bogăţia vieţii; să fii mulţumit cu puţin este un păcat.
Cel care are tot ce îşi doreşte pentru a-şi trăi viaţa la potenţial maxim este bogat; şi nimeni nu poate avea tot ce-şi doreşte, dacă nu are mulţi bani. Viaţa a progresat atât de mult şi a devenit atât de complexă, încât chiar şi cei mai obişnuiţi bărbaţi sau femei au nevoie de o mare avere pentru a-şi considera viaţa împlinită. Oricine îşi doreşte, în mod natural, să devină tot ce poate el deveni; această dorinţă de a-şi realiza potenţialul înnăscut, este comună tuturor oamenilor; nu ne putem abţine să ne dorim a fi tot ceea ce putem fi. Succesul în viaţă este tocmai a-ţi realiza potenţialul; şi poţi face asta doar având la dispoziţie lucruri, pe care le poţi obţine doar având destui bani pentru a le cumpără. A înţelege ştiinţa îmbogăţirii este, de aceea, esenţa tuturor cunoştinţelor.
Omul se dezvoltă trupeşte, spiritual şi sufleteşte folosind lucruri, iar societatea este organizată de aşa manieră încât trebuie să ai bani pentru a obţine aceste lucruri; de aceea, baza oricărui progres uman trebuie să fie ştiinţa îmbogăţirii.
Scopul oricărei vieţi este dezvoltarea şi orice fiinţă are dreptul inalienabil de a atinge cel mai înalt nivel de dezvoltare posibil.
Dreptul omului la viaţa este dreptul său de a folosi în mod liber şi neîngrădit toate lucrurile care îi sunt necesare pentru împlinirea sa mentală, spirituală şi fizică, cu alte cuvinte, dreptul său de a fi bogat.
În această carte nu voi vorbi despre bogăţie în sens figurativ; a fi cu adevărat bogat nu înseamnă să te mulţumeşti cu puţin. Nimeni nu ar trebui să fie mulţumit cu puţin, dacă este capabil să folosească şi să se bucure de mai mult. Scopul Naturii este progresul şi dezvoltarea vieţii; orice om ar trebui să aibă toate lucrurile care îl poate ajuta să contribuie la puterea, eleganţa, frumuseţea şi bogăţia vieţii; să fii mulţumit cu puţin este un păcat.
Cel care are tot ce îşi doreşte pentru a-şi trăi viaţa la potenţial maxim este bogat; şi nimeni nu poate avea tot ce-şi doreşte, dacă nu are mulţi bani. Viaţa a progresat atât de mult şi a devenit atât de complexă, încât chiar şi cei mai obişnuiţi bărbaţi sau femei au nevoie de o mare avere pentru a-şi considera viaţa împlinită. Oricine îşi doreşte, în mod natural, să devină tot ce poate el deveni; această dorinţă de a-şi realiza potenţialul înnăscut, este comună tuturor oamenilor; nu ne putem abţine să ne dorim a fi tot ceea ce putem fi. Succesul în viaţă este tocmai a-ţi realiza potenţialul; şi poţi face asta doar având la dispoziţie lucruri, pe care le poţi obţine doar având destui bani pentru a le cumpără. A înţelege ştiinţa îmbogăţirii este, de aceea, esenţa tuturor cunoştinţelor.
Nu e nimic greşit în a dori să fii bogat. Dorinţa de avere este de fapt dorinţa pentru o viaţă împlinită, completă, abundenţă; iar această dorinţă este demnă de laudă.
Omul care nu îşi doreşte să trăiască în prosperitate este anormal, deci cel care nu doreşte să aibă bani pentru a-şi cumpăra tot ce vrea este anormal.
Există trei motive pentru care trăim: pentru trup, pentru minte şi pentru suflet. Nici unul din cele trei nu este mai bun sau mai sfânt decât celelalte; toate sunt la fel de preţioase şi nici unul dintre ele – fie el trup, minte său suflet – nu îşi poate împlini potenţialul dacă celelalte sunt împiedicate să se dezvolte sau să se exprime. Nu este nici drept şi nici nobil să trăieşti doar pentru suflet şi să neglijezi trupul sau mintea; este greşit să trăieşti doar pentru minte şi să nu te intereseze trupul sau sufletul.
Cu toţii cunoaştem consecinţele detestabile ale traiului doar pentru trup, fără să te îngrijeşti de minte şi suflet; şi vedem că o viaţă adevărată înseamnă expresia completă a ceea ce o fiinţă poate deveni prin trup, minte şi suflet. Orice s-ar spune, nimeni nu poate fi cu adevărat fericit sau mulţumit fără ca trupul sau să fie complet în fiecare funcţie a sa, iar acelaşi lucru este adevărat şi pentru minte sau suflet. Oriunde există o posibilitate neexprimată ori o funcţie neîndeplinita, există o dorinţă nesatisfăcută. Dorinţa este posibilitatea care caută exprimare sau funcţia care caută îndeplinire. Omul nu poate avea un trup împlinit fără mâncare bună, haine confortabile şi un adăpost călduros; sau fără libertatea de a nu se extenua muncind. Odihnă şi recreerea sunt şi ele necesare vieţii fizice. La fel, omul nu poate avea o viaţă mentală împlinită fără cărţi şi timpul necesar să le studieze, fără ocazia de a călători şi de a observa sau fără companie intelectuală.
Pentru o viaţă mentală împlinită, omul trebuie să aibă plăceri intelectuale şi să se înconjoare cu obiecte de artă şi frumuseţe pe care să le poată folosi şi aprecia.
Pe de altă parte, pentru a avea un suflet împlinit, omul trebuie să aibă iubire; iar iubirea nu se poate exprima în sărăcie. Cea mai mare fericire a omului este aceea de a dărui celor pe care îi iubeşte; dragostea îşi găseşte cea mai naturală şi spontană expresie în gestul de a dărui. Omul care nu are nimic de dat nu îşi poate îndeplini rolul de soţ sau tată, de cetăţean sau de bărbat. Tocmai în acest gest de a dărui obiecte materiale, omul îşi găseşte împlinirea fizică, mentală şi sufletească. De aceea, este de o extremă importantă că el să fie bogat. Este perfect justificabil să îţi doreşti să fii bogat; dacă eşti un bărbat sau o femeie normală, nu te poţi abţine s-o faci. De aceea, este perfect justificabil să acorzi cea mai mare atenţie ştiinţei de a deveni bogat, pentru că este cel mai nobil şi mai necesar dintre toate studiile. Dacă neglijezi acest lucru, nu îţi faci datoria faţă de tine însuţi, faţă de Dumnezeu şi faţă de umanitate; pentru că nu poţi face un mai mare serviciu lui Dumnezeu şi umanităţii decât să îţi realizezi întreg potenţialul de care eşti capabil.
Cu toţii cunoaştem consecinţele detestabile ale traiului doar pentru trup, fără să te îngrijeşti de minte şi suflet; şi vedem că o viaţă adevărată înseamnă expresia completă a ceea ce o fiinţă poate deveni prin trup, minte şi suflet. Orice s-ar spune, nimeni nu poate fi cu adevărat fericit sau mulţumit fără ca trupul sau să fie complet în fiecare funcţie a sa, iar acelaşi lucru este adevărat şi pentru minte sau suflet. Oriunde există o posibilitate neexprimată ori o funcţie neîndeplinita, există o dorinţă nesatisfăcută. Dorinţa este posibilitatea care caută exprimare sau funcţia care caută îndeplinire. Omul nu poate avea un trup împlinit fără mâncare bună, haine confortabile şi un adăpost călduros; sau fără libertatea de a nu se extenua muncind. Odihnă şi recreerea sunt şi ele necesare vieţii fizice. La fel, omul nu poate avea o viaţă mentală împlinită fără cărţi şi timpul necesar să le studieze, fără ocazia de a călători şi de a observa sau fără companie intelectuală.
Pentru o viaţă mentală împlinită, omul trebuie să aibă plăceri intelectuale şi să se înconjoare cu obiecte de artă şi frumuseţe pe care să le poată folosi şi aprecia.
Pe de altă parte, pentru a avea un suflet împlinit, omul trebuie să aibă iubire; iar iubirea nu se poate exprima în sărăcie. Cea mai mare fericire a omului este aceea de a dărui celor pe care îi iubeşte; dragostea îşi găseşte cea mai naturală şi spontană expresie în gestul de a dărui. Omul care nu are nimic de dat nu îşi poate îndeplini rolul de soţ sau tată, de cetăţean sau de bărbat. Tocmai în acest gest de a dărui obiecte materiale, omul îşi găseşte împlinirea fizică, mentală şi sufletească. De aceea, este de o extremă importantă că el să fie bogat. Este perfect justificabil să îţi doreşti să fii bogat; dacă eşti un bărbat sau o femeie normală, nu te poţi abţine s-o faci. De aceea, este perfect justificabil să acorzi cea mai mare atenţie ştiinţei de a deveni bogat, pentru că este cel mai nobil şi mai necesar dintre toate studiile. Dacă neglijezi acest lucru, nu îţi faci datoria faţă de tine însuţi, faţă de Dumnezeu şi faţă de umanitate; pentru că nu poţi face un mai mare serviciu lui Dumnezeu şi umanităţii decât să îţi realizezi întreg potenţialul de care eşti capabil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu