VIAŢA ÎN DEZVOLTARE

TREBUIE să scapi pentru totdeauna de ideea învechită că există o zeitate a cărei dorinţă este ca tu să fii sărac, sau ale cărei scopuri sunt servite ţinându-te pe tine în sărăcie.

Substanţa Inteligenta care este Totul, în Toate şi care trăieşte în Toate şi în tine, este o substanţă vie conştientă. Fiind o substanţă vie, poseda dorinţa înnăscută şi naturală a oricărei intelingente vii de a-şi dezvolta viaţa. Orice lucru viu cauta continuu să-şi prelungească existenţa, pentru că viaţa, prin însăşi existenţa, să trebuie să se dezvolte.

O sămânţă care cade pe pământ intra imediat în activitate şi, în procesul vieţii ei, produce încă o sută de seminţe, multiplicându-se; viaţa, prin ea însăşi, se multiplică. Perpetuu, devine mai multă; aşa şi trebuie, dacă vrea să mai existe.

Inteligenţă are aceeaşi necesitate de continuă dezvoltare. Orice gând pe care îl avem, atrage după sine încă un gând; conştiinţa se extinde permanent. Orice fapt pe care îl învăţăm duce la învăţarea altui fapt; cunoştinţele se amplifică mereu. Orice talent ne cultivăm, aduce în minte dorinţa de a-şi cultiva încă unul; suntem supuşi impulsului vieţii care îşi cauta expresia, care ne îndeamnă mereu să cunoaştem mai mult, să acţionăm mai mult, să fim mai mult.

Dar pentru a şti mai mult, a face mai mult şi a fi mai mult, trebuie să avem mai mult; trebuie să avem lucruri de folosit, pentru că învăţăm şi facem şi devenim doar prin folosirea lucrurilor. Trebuie să devenim mai bogaţi pentru a trăi mai mult.

Dorinţa de bogăţie este pur şi simplu capacitatea de dezvoltare a vieţii, căutându-şi împlinire; orice dorinţă este efortul unei posibilităţi neexprimate de a se produce. Puterea care caută să se manifeste este cea care determină dorinţa. Ceea ce te face pe tine să îţi doreşti mai mulţi bani, este acelaşi lucru care face planta să crească; este Viaţă care îşi cauta exprimare deplină.

Însăşi Substanţa Vie Unică este supusă acestei legi naturale a vieţii; este pătrunsă de dorinţa de a trăi mai mult; de aceea simte nevoia de a crea lucruri.

Substanţa Unică doreşte să trăiască mai mult prin tine; de aceea, doreşte ca tu să ai toate lucrurile pe care le poţi folosi.

Este dorinţa lui Dumnezeu că tu să devii bogat. El vrea să devii bogat pentru ca el se poată exprima mai bine prin tine, atunci când ai la îndemână mai multe lucruri prin care să Îl exprimi. El poate trăi mai mult prin tine, dacă deţii mai multe mijloace cu care să îţi dezvolţi viaţa.

•  Universul doreşte ca tu să ai tot ce îţi doreşti să ai.
•  Natura te ajuta în planurile tale.
•  Totul este natural pentru tine.
•  Acceptă că toate astea sunt adevărate.
•  Este esenţial, totuşi, ca scopul tău să fie în armonie cu scopul general al vieţii.

Trebuie să îţi doreşti viaţa adevărată, nu doar plăcerea satisfacerii simţurilor. Viaţa este permanentă funcţiilor; iar individul trăieşte cu adevărat doar atunci când funcţionează la capacitate maximă atât fizic, cât şi mental şi spiritual, dar fără a face excese.

Nu doreşti să te îmbogăţeşti doar ca să te tăvăleşti în bani ca porcul în noroi, doar pentru satisfacerea simţurilor animale; aceea nu e viaţa. Îndeplinirea fiecărei funcţii fizice este parte a vieţii şi nimeni nu poate avea o viaţă împlinită, dacă îşi refuza exprimarea sănătoasă şi normală a impulsurilor corpului său.

Nu vrei să te îmbogăţeşti doar ca să te bucuri de plăcerile minţii, să acumulezi cunoştinţe, să-ţi satisfaci ambiţiile, să îi pui pe alţii în umbră, să devii celebru. Toate acestea sunt şi ele laturi ale vieţii, dar omul care trăieşte doar pentru plăcerea psihicului, va trăi doar pe jumătate şi nu va fi niciodată mulţumit cu ce are.

La fel, nu vrei să te îmbogăţeşti doar pentru binele altora, să renunţi la tine pentru salvarea omenirii, să te bucuri doar de satisfacţiile filantropiei şi sacrificiului. Bucuriile sufletului sunt şi ele doar o parte a vieţii şi nu sunt nici mai bune, nici mai nobile decât celelalte laturi ale vieţii.

Vrei să fii bogat pentru ca să poţi mânca, bea şi să te bucuri de toate acestea la timpul lor; pentru ca să te înconjori de lucruri frumoase, să vezi locuri îndepărtate, să-ţi hrăneşti mintea şi să-ţi dezvolţi intelectul; pentru ca să iubeşti oamenii şi să faci fapte bune şi să ai rolul tău în călătoria oamenilor către adevăr.

Dar ţine minte că altruismul extrem nu este nici mai bun, nici mai nobil decât egoismul extrem; ambele sunt greşite.

Alungă ideea că Dumnezeu vrea ca tu să te sacrifici pentru alţii şi că Îi poţi intra în graţii făcând asta; Dumnezeu nu cere aşa ceva.

Ceea ce El vrea de la tine este să îţi împlineşti potenţialul, pentru tine şi pentru ceilalţi; îi poţi ajuta mai mult pe ceilalţi oameni, devenind tu însuţi o fiinţă completă, decât în orice alt mod ai încerca.

Poţi deveni împlinit doar îmbogăţindu-te; de aceea, este corect şi de lăudat că să acorzi primul şi cel mai bun gând al tău, activităţii de dobândire a bogăţiei.

Nu uita, totuşi, că dorinţa Substanţei este pentru toţi şi toate, ea acţionează pentru dezvoltarea vieţii în general; nu poate fi făcută să acţioneze pentru mai puţină viaţă în anumite direcţii, pentru că ea este egală în toate, căutând doar bogăţie şi viaţă.

• Substanţa Inteligentă va crea lucruri pentru tine, dar nu le va lua de la altcineva că să ţi le dea ţie.
• Trebuie să alungi gândul competiţiei. Trebuie să creezi, nu să concurezi pentru ceea ce este deja creat.
• Nu ai nevoie să iei nimic de la nimeni.
•  Nu ai nevoie să te târguieşti cu nimeni.
• Nu trebuie să înşeli sau să profiţi de cineva. Nu trebuie să faci pe nimeni să muncească pentru tine, şi să îl platesci cu mai puţin decât merită.
• Nu ai de ce să doreşti proprietatea altora sau să o priveşti cu ochi lacomi; nimeni nu poseda ceva ce tu nu poţi avea la fel; şi asta fără ca să deposedezi pe alţi oameni de lucrurile lor.
• Tu trebuie să devii un creator, nu un competitor; vei obţine ceea ce îţi doreşti, dar în aşa mod încât atunci când vei avea, orice alt om va avea mai mult decât are acum.

Sunt conştient că există oameni care fac sume mari de bani procedând exact invers decât am spus în afirmaţiile de mai sus, de aceea voi adăuga câteva explicaţii. Adepţii plutocraţiei (care consideră că doar cei bogaţi trebuie să conducă) când devin foarte bogaţi, se întâmplă să facă asta doar printr-o extraordinară abilitate în planul competiţiei; şi, uneori, inconştient, reuşesc să se sincronizeze cu Materia pentru realizarea scopului ei măreţ şi pentru dezvoltarea întregii omeniri, prin revoluţia industrială. Rockefeller, Carnegie, Morgan şi alţii sunt agenţii fără voie ai Supremului, în muncă necesară de organizare şi sistematizare a industriei productive; iar în cele din urmă, activitatea lor va aduce un beneficiu imens întregii omeniri, pentru progresul vieţii. Rolul lor este pe sfârşite; au organizat producţia, şi în curând locul lor va fi luat de reprezentanţii celor mulţi, care vor pune pe roate maşinăria distribuţiei.

Multi-milionarii sunt asemănători giganticelor reptile preistorice; au rolul lor necesar în procesul evoluţiei, dar aceeaşi Putere care i-a adus, îi va şi îndepărta. Şi este bine de ţinut minte că ei nu au fost niciodată cu adevărat bogaţi; toate documentele vieţilor lor private, şi ale altora din clasa lor, arata că au fost cei mai nefericiţi şi mai mizerabili dintre săraci.

Bogăţiile dobândite prin competiţie nu sunt niciodată satisfăcătoare şi nici permanente; sunt ale tale azi, şi ale altuia mâine. Ţine minte, dacă vrei să devii bogat într-un mod ştiinţific şi definitiv, trebuie să te ridici deasupra gândurilor de competiţie. Nu trebuie să crezi nici un moment că resursele sunt limitate. Imediat ce începi să crezi că toţi banii sunt deja luaţi şi controlaţi de bancheri sau alţi bogătaşi, şi că trebuie să munceşti din greu pentru a determina politicul să facă legi care să oprească acest proces, în acel moment, recazi în şablonul competitiv şi puterea ta de creaţie dispare; şi ce e mai rău, e că probabil vei opri toate mişcările creaţionale pe care deja le pusesei în acţiune.

FII SIGUR că există încă aur în valoare de milioane de dolari în munţii pământului, aur care încă nu a fost adus la lumină; şi chiar dacă nu ar fi destui bani, mai mulţi vor fi creaţi de Substanţa Gânditoare pentru a-ţi împlini nevoile.

FII SIGUR că banii de care ai nevoie vor veni, chiar dacă e nevoie ca o mie de oameni să descopere mâine o nouă mină de aur.

Nu privi niciodată la resursele vizibile; întotdeauna să vezi bogăţiile fără limită din Substanţa fără Formă şi să FII SIGUR că vor veni la tine la fel de repede pe cât le poţi primi şi folosi. Nimeni nu te poate împiedica să obţii ceea ce este al tău, ascunzând toate resursele vizibile.

Aşa încât, niciodată să nu te dezamăgeşti gândind că toate locurile bune de construit au fost luate înainte ca tu să fii gata să-ţi construieşti casa, decât dacă te grăbeşti. Nu te îngrijora niciodată din cauza trusturilor sau companiilor, nu îţi fie teamă că vor deveni stăpânii lumii. Niciodată nu te teme că vei pierde ceea ce îţi doreşti, doar pentru că altul “ţi-a luat-o înainte.” Asta nu se poate întâmpla niciodată; tu nu cauţi ceva ce este în posesia altuia; tu eşti cel care creează ceea ce doreşte, din substanţa fără formă, iar rezervele sunt nelimitate. Rămâi la afirmaţia formulată mai jos:

• Există o materie gânditoare din care toate lucrurile sunt făcute şi care, în starea sa originară, pătrunde, penetrează şi umple toate spaţiile din univers.

Un gând imprimat aceastei substanţe Produce lucrul imaginat de acel gând.

Omul poate forma gânduri în mintea sa şi prin imprimarea acestora asupra substanţei fără formă, poate cauza ca ceea ce el gândeşte să devină creaţie.