SUNT OPORTUNITĂŢILE MONOPOLIZATE?

NIMENI nu rămâne sărac pentru că nu a avut nici o ocazie în viaţa lui; pentru că alţi oameni au monopolizat banii şi au pus gard în jurul lor. Este posibil să ţi se închidă uşi în unele domenii, dar sunt altele deschise pentru tine. Probabil că ţi-ar fi greu să obţii controlul asupra întregului sistem de transporturi feroviare; domeniul acesta este destul de monopolizat. Dar calea ferată electrificată este încă la început şi oferă destul ocazii pentru afaceri; şi peste câţiva ani transporturile aeriene vor deveni o mare industrie, iar toate ramurile sale vor oferi locuri de muncă la sute şi mii de oameni, poate chiar milioane. De ce să nu-ţi îndrepţi atenţia către transportul aerian, în loc să încerci să concurezi cu J.J.Hill şi ceilalţi pentru o şansă în domeniul căii ferate cu aburi? (N.tr. Să nu uităm că această carte a fost scrisă în 1910)

Este adevărat că dacă eşti un muncitor în industria siderurgică există puţine şanse să ajungi proprietarul uzinei în care munceşti; dar este la fel de adevărat că dacă începi să acţionezi într-un Mod Anume, curând vei putea părăsi acest loc de muncă, îţi vei putea cumpăra câteva hectare de teren şi vei începe să produci mâncare. Este o mare ocazie în aceste vremuri pentru oamenii care aleg să cultive intensiv bucăţi mici de teren; aceşti oameni sigur se vor îmbogăţi. Vei spune că îţi e imposibil să obţii pământul, dar îţi voi dovedi că nu este imposibil, că vei putea să ai ferma ta, dacă începi să acţionezi într-un Mod Anume.

În anumite perioade, ocaziile se îndreaptă în direcţii diferite, potrivit necesităţilor generale şi particulare ale societăţii. În prezent, în America, au luat avânt agricultura, dar şi industriile şi profesiile conexe ei. Astăzi apar multe ocazii lucrătorilor din acest domeniu – mai degrabă deschise afacerilor care aprovizionează fermierii, decât afacerilor care se adresează mediului urban; ocazii deschise întreprinzătorilor care se ocupă de nevoile fermierilor, decât celor care deservesc clasa muncitoare.

Există mai multe oportunităţi pentru cel care înoată în sensul curentului, decât pentru cel care înoată împotriva lui.

Aşadar muncitorii din fabrici, atât ca indivizi, cât şi ca clasă socială, nu sunt privaţi de oportunităţi. Muncitorii nu sunt “asupriţi” de stăpânii lor; ei nu sunt “striviţi” de trusturi şi conglomerate. Ei sunt acolo unde sunt pentru că nu au acţionat într-un Mod Anume. Dacă muncitorii Americii aleg să facă aşa, ar putea urma exemplu confraţilor lor din Belgia şi din alte ţări, şi să înfiinţeze mari magazine şi cooperative industriale; ar putea alege oameni din propria lor clasă să îi conducă şi să adopte legi care să favorizeze dezvoltarea unor asemenea cooperative; iar în câţiva ani, fără conflicte sociale, ar putea să obţină controlul asupra întregii industrii.

Clasa muncitoare ar putea deveni clasă conducătoare, doar când oamenii săi vor începe să facă lucrurile într-un Mod Anume; legea îmbogăţirii este aceeaşi pentru ei, ca şi pentru toţi ceilalţi. Acest lucru ei trebuie să-l înveţe; pentru că vor rămâne acolo unde sunt, atâta vreme cât vor continua să facă ceea ce fac acum. Totuşi, oricare dintre muncitori nu poate fi tras în jos de ignoranţa şi lenea mentală a clasei sale; el poate urma valul oportunităţilor care duc la îmbogăţire, iar această carte îi va arăta cum s-o facă.

Nimeni nu rămâne sărac pentru că bogăţia este limitată; este mai mult decât suficient pentru toţi. Un palat cât Capitoliul de mare poate fi construit pentru fiecare familie de pe pământ, doar cu materialele de construcţie existente în Statele Unite; la fel, cu o cultivare intensivă, această ţară ar putea produce lână, bumbac, in şi mătase în cantităţi suficiente pentru a îmbrăca toţi oamenii din lume în haine mai scumpe decât regele Solomon în perioada sa de glorie; şi ar avea hrană din belşug pentru toată lumea.

Resursele vizibile sunt practic inepuizabile; iar resursele invizibile sunt cu adevărat inepuizabile.

Tot ce vezi pe pământ este făcut dintr-o singură substanţa originară, cea din care toate lucrurile provin.

Noi Forme apar constant, în timp ce cele vechi dispar; dar toate sunt forme ale aceluiaşi Unic Lucru.

Nu există limită pentru Substanţa fără Formă sau Substanţa Originară. Universul este făcut din ea; dar nu s-a consumat toată în acest proces. Spaţiile dintre, dinăuntrul şi dinafara formelor vizibile din univers sunt pătrunse şi umplute de Substanţă Originară; de substanţă fără formă; de materia de bază a tuturor lucrurilor. De zece mii de ori mai mult decât s-a folosit până acum, se mai poate folosi din ea şi tot nu am termina această rezervă de materie primă.

De aceea, nici un om nu este sărac pentru că natura este săracă sau pentru că resursele se epuizează.

Natura este un depozit inepuizabil de bogăţie; resursele nu se vor termina niciodată. Substanţa Originară este energie creativă vie şi produce constant forme noi. Când materialele de construcţie vor fi terminate, mai multe vor fi produse; când solul va fi epuizat şi nu se vor mai putea face plantări pentru mâncare şi îmbrăcăminte, rezerva se va reînnoi sau se va produce mai mult pământ. Când tot aurul şi argintul vor fi extrase din munţi, iar omenirea va fi încă în acel stadiu de dezvoltare în care să mai aibă nevoie de aur şi argint, mai mult va fi produs din această substanţă. Substanţa fără formă răspunde nevoilor omului; nu îl va lăsa să rămână fără lucrurile bune.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru omul colectiv, pentru omenire; rasa noastră ca întreg este tot timpul abundent de bogată, chiar dacă unii indivizi sunt săraci; este pentru că ei nu urmează o Anumită Cale care i-ar face bogaţi, că indivizi.

Substanţa fără formă este inteligentă; este substanţa care gândeşte; este vie şi totdeauna orientată către viaţă.

Este impulsul natural şi înnăscut al vieţii de a se dezvolta; este esenţa inteligenţei de a se extinde şi a conştiinţei de a-şi lărgi limitele pentru a-şi găsi o exprimare cât mai amplă. Universul formelor a fost creat de Substanţă vie Amorfă, care a căpătat formă pentru a se exprima pe sine cât mai complet.

Universul este o mare Prezenţă Vie, mereu îndreptându-se către mai multă viaţă şi deplină dezvoltare. Natura este creată pentru dezvoltarea vieţii; motorul care o pune în mişcare este creşterea vieţii. Din această cauză, orice ajută viaţa este furnizat din plin; nu poate exista lipsa, pentru că atunci Dumnezeu s-ar contrazice şi şi-ar anula întreaga lucrare. Tu nu eşti sărac din cauza lipsei bogăţiei; acesta este un fapt, şi în capitolele următoare, voi demonstra că toate resursele Substanţei fără formă sunt la comanda oricărui om care se comportă sau gândeşte într-un Mod Anume.